Olympus OM-D E-M5 – La Vita e Bella
Printre atâtea echipamente electronice care seamănă foarte mult între ele, producătorii reușesc din când în când, cu toate că ne-am dori să o facă mai des, să realizeze unele deosebite, diferite, cu un stil unic.
Este și cazul digitalei Olympus OM-D E-5, o cameră cu cele mai noi tehnologii încorporate dar cu un design care o detașează fără tăgadă de majoritatea celorlalte. Ce-i drept, model i-a fost bunicuța SLR pe film Olympus OM-1, cumva putem spune că parfumul discret al timpurilor trecute a fost transpus în viitor, în digital.
OM-D E-M5 este o cameră care m-a atras din prima, încă de când i-am văzut fotografiile de produs pe internet. Apoi am avut ocazia să o văd la Istanbul, acolo unde Voicu o utiliza cu mare plăcere, fiind chiar unul dintre primii cumpărători din România.
Nu am putut rezista tentației și i-am rugat pe cei de la f64.ro să mi-o împrumute în vacanță pentru a experimenta personal cum se comportă și nu în ultimul rând să văd ce fotografii și videoclipuri face. Am petrecut cu ea toate clipele minunate ale vacanței, am văzut împreună toate acele locuri frumoase din Italia și Austria, am mers împreună prin munți, pe șosele, pe autostrăzi, la castele, la ruine de castele, la muzee de miniaturi sau muzee ale satului, la show-uri cu păsări răpitoare, am mâncat împreună, ne-am bucurat împreună de parfumul florilor sau de o bere bună. Am fost nedespărțiți timp de două săptămâni… A fost o aventură scurtă, de vară, pe care nu o voi uita niciodată. Câteodată putem spune din toată inima că Viața e Frumoasă – La Vita e Bella!
În continuare vă voi detalia impresiile mele amatoricești asupra ei, nu înainte de a vă aminti de evaluările profesioniștilor Vlad Eftenie și Voicu Bojan, pe care vă recomand cu drag să le citiți.
În primul rând că îmi place la nebunie cum arată, este un aparat de care te îndrăgostești de la prima întâlnire. Are acel look tipic aparatelor foto cu film care mă atrage, care inspiră fotografie adevărată, în care se simte parfumul vremurilor de altădată. Are un aspect care îi va atrage pe toți fotografii experimentați, profesioniști sau nu, sau pe entuziaștii cu gusturi fine. Nu este o digitală oarecare, este un aparat cu suflet, cu prestanță, un aparat elegant, asortat și dedicat unui public elevat. Un aparat care respiră calitate, atât din punctul de vedere al construcției cât și al materialelor utilizate sau al finisajelor.
Nu voi detalia fișa tehnică acum, o puteți găsi în întregime aici.
În plus, nu este un aparat voluminos. Din contră, este mai compact decât o cameră DSLR, astfel că nu este o povară la plimbările lungi, chiar pe durata unei întregi zile. Cântărește aproximativ 700 de grame, cu tot cu obiectiv și acumulator.
De asemenea, având un corp metalic, este robust, poate rezista cu succes trecerii timpului și utilizării intense. Din experiența pot spune că a supraviețuit cu succes unor șocuri destul de importante, petrecute în timpul unor filmări în mașină. Se pare că rezistă la fel de bine și la intemperii, astfel că, dacă vă cuprinde inspirația și fiorul creației, veți putea face fotografii chiar și în ploaie.
Din punct de vedere al funcționalității și ergonomiei parcă aș fi preferat un grip mai pronunțat, pentru o prindere mai eficientă. Pe de altă parte, parcă nu îl văd utilizat ca și o cameră DSLR obișnuită, nu în același stil cantitativ și pro-oriented. Parcă se pretează unui alt model de fotografie, unui alt tip de fotograf, cu aspirații mai artistice, care mai întâi gândește, privește scena și apoi declanșează, după ce a analizat cu mare atenție toate componentele ei.
De asemenea, la început nu prea mi-a plăcut micuțul comutator de pornire/oprire. Este mai dificil de accesat, m-am obișnuit mai greu cu el. Dar, după două săptămâni, îl utilizez fără să mă mai uit la el, m-am obișnuit.
Olympus-ul OMD E-M5 nu este o cameră simplă, la care doar apeși pe declanșator și gata. Necesită o oarecare perioadă de adaptare, în care să te obișnuiești cu toate butoanele, comenzile, cu meniul și modul ei de funcționare. Recunosc că nu prea am răbdare să citesc manualele de utilizare, prefer să descopăr singur ce poate face și ce pot preseta. Nu vă recomand acest lucru, s-ar putea să treceți cu vederea anumite detalii de funcționare care v-ar putea fi de folos. Dar, după câteva zile am reușit să mă obișnuiesc cu ea, cu felul în care puteam accesa rapid meniul și presetările. Oricum eram în vacanță și fără prea mare chef de citit manuale. Am preferat mai degrabă să o pun la treabă.
Am remarcat și capacitatea controlului manual complet, cu posibilitatea modificării rapide a diafragmei și timpului de expunere, o altă meteahnă a începătorilor de genul meu, care încă se mai uită la detaliile tehnice. Un profesionist, un fotograf care le-a văzut și le-a experimentat pe toate, un artist în domeniul fotografic, va prefera modul prioritar diafragmă (A) sau chiar pe cel automat P, plus un control suplimentar asupra balansului de alb sau al expunerii. Ceea ce am făcut și eu foarte simplu, prin utilizarea rotiței frontale, a celei aflate sub butonul declanșator.
De menționat că aceeași rotiță poate fi atinsă accidental, schimbându-se în acest fel setările. Am pățit-o de câteva ori, a trebuit să fiu foarte atent pe viitor ca fotografiile să nu fie subexpuse sau din contră, arse.
Vizorul Electronic. În primul rând că are unul, că nu toate mirrorless-urile se pot lăuda cu așa ceva. Deși nu este la fel de calitativ din punct de vedere vizual ca unul optic, utilitatea lui nu poate fi contestată. De exemplu, sunt situații în care, din cauza luminii ambientale puternice, nu poți distinge mare lucru pe ecranul LCD, așa că poți apela cu încredere la vizor, fie el și electronic. Din punct de vedere al experienței cu el, pot spune că imaginile se văd destul de ok, numai că nu au aceeași coloristică prezentă pe ecranul LCD sau în rezultatul final, în fotografie. Din acest punct de vedere nu este de încredere, utilitatea lui fiind strict doar pentru încadrarea și vizualizare orientativă a scenei.
Se activeaza automat cand îl ducem la ochi și afișează cele mai importante informații de fotografiere – diafragma, timpul de expunere, balansul de alb și sensibilitatea ISO. În schimb, mi-a plăcut că modul de fotografiere era activ în vizor – dacă fotografiam alb-negru, așa se vedea și în vizor, aceeași situație și la utilizarea diverselor efecte.
Ecranul LCD poate fi înclinat pe verticală, afișează o coloristică echilibrată, chiar vibrantă aș putea spune. De asemenea, are funcții touch, care oferă posibilitatea focusării și declanșării în zona dorită. Mi-a fost de mare folos această funcție mai ales în momentele în care nu aveam timp să focalizez și apoi să reîncadrez subiectul. În general am fotografiat numai cu ajutorul vizorului, pentru a economisi energie.
Că a venit vorba, să amintesc de un aspect negativ. Acumulatorul ține destul de puțin, maxim 400 de cadre. Dacă mai și filmezi, ține și mai puțin. Ar cam trebui un acumulator de rezervă dacă vă veți baza exclusiv pe serviciile ei.
În timpul utilizării am remarcat rapiditatea funcționării, precizia și viteza autofocusului, precum și sistemul eficient de stabilizare optic, principalele atuuri care m-au convins că am la dispoziție o cameră de calitate, făcută să-i mulțumească chiar și pe cei pretențioși. Din punct de vedere funcțional, după ce m-am obișnuit cu ea, singurul lucru pe care il pot reproșa cu adevărat este autonomia acumulatorului.
Dar să lăsăm gargara, imaginile o vor prezenta mai bine.
În general am utilizat modul P de fotografiere, la care îi ajustam doar expunerea, în funcție de nevoile mele și de situația din teren. L-am utilizat în general la fotografie turistică, de peisaje sau arhitectură, dar l-am pus destul de mult la treabă și cu filtrele Art care ne sunt puse la dispoziție – Dramatic, Grainy Film, Diaporama, cele trei care mi-au plăcut foarte tare.
Mai întâi o să vă arăt un set de fotografii realizate afară, cu diverse peisaje care mi-au ieșit în cale. Fotografiile sunt neprelucrate, deși ar fi arătat mult mai bine trecute puțin prin Lightroom.
Apoi, vă supun atenției câteva fotografii realizate pe străduțele strâmte sau prin orașele pe care le-am bătut la pas.
Alte diverse fotografii, mai jos.
Apoi am remarcat că OM-D-ul se comportă foarte bine și la fotografia de interior, acolo unde sursele de lumină nu sunt atât de puternice. Am lăsat ISO pe Auto, iar rezultatele au fost surprinzător de bune, clare si detaliate, chiar și la o valoare ISO de 10.000. Câteva exemple, mai jos.
Obiectivul din kit, un 12-50 cu f/3.5-6.3, se comportă binișor și la fotografia close-up, deși nu poate fi comparat cu unul macro.
De asemenea, mi-au plăcut foarte tare paleta de culori surprinsă de OM-D. Din acest punct de vedere stă foarte bine.
V-am spus deja că am devenit fanul celor trei filtre Art – Diaporama, Grainy Film și Dramatic. Rezultatele sunt cu adevărat deosebite, oferă o altă perspectivă fotografiilor. De asemenea, ne scutesc de procesare ulterioară pe un computer.
Câteva exemple dramatice, mai jos. De fapt, acestea sunt un fel de pseudo-HDR-uri.
Câteva exemple cu Diaporama, o miniaturizare de fapt, în continuare.
Și, în continuare câteva fotografii realizate cu filtrul Grainy Film, unul de care m-am îndrăgostit.
Ei, ce ziceți, nu-i așa că se comportă foarte bine la fotografiere? Pe mine m-a convins, este o cameră pe care mi-aș cumpăra-o imediat, asta dacă nu ar avea un preț destul de piperat, cel puțin pentru buzunarul meu.
Filmarea
Pe cât de bine se comportă la fotografiere, pe atât de bine filmează. Imaginile video sunt clare, cu o coloristică vibrantă, filmează la o calitate superioară. Mai sunt momente când focusul se pierde, dar pot spune că revine pe subiect destul de rapid.
Mai jos, avem câteva exemple video. Full HD vă rog!
– În primul videoclip observăm paleta de culori surprinsă
– un videoclip filmat în portul din Como
– o filmare de pe bordul mașinii, în timp ce coboram din Pasul Stelvio
Ca o concluzie de final, pot spune că Olympus-ul OM-D E-M5 este una dintre cele mai performante mirrorless-uri pe care le-am întâlnit. Are atât un design de excepție cât și performanțe tehnice de top, cu rezultate foto-video pe măsură. Este o cameră excelentă atât pentru fotografia de vacanță, cât și pentru proiecte deosebite, care necesită ochi de profesionist și optică mai de calitate, cum ar fi Pasa Hasan, un fotorportaj superb realizat de Voicu în Istanbul.
Poate fi găsită pe f64.ro la un preț de aproximativ 6000 Lei, cu un obiectiv 12-50mm.
Frumos spus! De fotografii nu mai vorbesc!:)
tks!
Pingback: » Mirrorless de la Canon? În curând…
Pingback: » Grainy Film
Pingback: » Olympus PEN E-PL5 – O Bijuterie Mirrorless
Pingback: » Cele mai tari efecte creative! (din punctul meu de vedere)
Pingback: » Olympus E-P5 – inca o superba retro-digitala mirrorless, in curand
Pingback: » Olympus E-P5 – anuntata oficial
Pingback: » Olympus E-P5, prezentata oficial in Romania
Pingback: Grainy Film, by Olympus |