la Sony acasa – mini jurnal de calatorie tech
Saptamana trecuta am avut ocazia sa vizitez centrul Sony de la Salzburg, situat mai exact in localitatea Anif. Este locatia in care cei de la Sony produc discurile optice cd/dvd/blu-ray.
Ce e mare scofala ?.. ati putea zice voi. Doar scriem si noi acasa tone de cd-uri si dvd-uri…
La o prima vedere, superficiala, poate parea o operatiune simpla producerea unui disc de acest gen. Dar, dupa ce am vazut cu ochii mei ce se intampla acolo, va asigur ca nu este deloc asa. In spatele producerii unui astfel de “banal” disc stau mii de ore de cercetare, stau echipamente de ultima generatie, stau oameni care isi fac treaba la standardele cele mai ridicate. Si nici macar acele “blank-uri” atat de familiare nu sunt mai simplu de fabricat.
Scurta calatorie nu a durat decat doua zile. In prima, am fost lasati de capul nostru, astfel ca eu si cu amicul Alex Radescu am vizitat cat am putut de mult din Salzburg si am degustat, tot cat am putut de mult, cateva marci de bere nefiltrata. Stati linistiti, am fost cuminti, am consumat lichidul cu mare grija, nu ne-am dat in petec. 😀
A doua zi, dis-de-dimineata, am fot preluati de catre cei de la Sony care ne-au dus la centrul SONY DADC, dupa cum am mai zis, locul in care sunt produse discurile optice, intr-o cantitate de peste 1.5 milioane pe zi. Acesta este amplasat intr-o zona verde, aproape de munti, unde ziceai ca esti in excursie, nicidecum la treaba. Puteti vedea si voi cam cum arata imprejurimile fabricii, totul verde, aer curat, de vis. Aveau chiar si un mic iaz in jurul unui corp de cladire, iaz populat, dupa cum era normal si firesc, cu pesti.
Primele doua ore au fost ocupate cu diverse prezentari de marketing, cu informatii pe care le mai aflasem deja la Bucuresti cu aproape o luna in urma.
Ca sa schitez cateva idei, cei de la Sony afirma, si ii cred pe cuvant, ca sunt cam singurii care detin tot lantul “trofic”, de la producere pana la vizionare, al 3D- ului. Adica, au camere cu ajutorul carora filmeaza, au instrumente de editare si prelucrare, au echipamente pe care putem vizualiza continut 3D (proiectoare de sali de cinema, televizoare, playere) si, cel mai important, au si content. De altfel, ei vor construi un centru de training dedicat 3D-ului in California, in care vor pune la dispozitia celor care vor sa produca continut 3D know-how-ul lor. Se pare ca, 3D-ul naste si noi meserii, una dintre ele fiind cea de STEREOGRAFER, adica acea persoana care stie sa seteze si sa parametrizeze cele doua camere de filmat pentru a obtine efectele 3D dorite.
Pana la Craciun vom avea la dispozitie 15 sau 20 de filme, dintre care amintesc de Cloudy with a Chance of Meatballs, Open Season, Monster House si Resident Evil – AfterLife. De asemenea, pana in 2012 vor aparea 99 de filme, asa ca nu vom mai duce lipsa de continut 3D. Inca nu se stie cand vom avea la dispozitie update-ul de PS3 pentru vizualizarea filmelor 3D, pana acum fiind gata doar cel pentru rularea jocurilor 3D.
Dupa ce s-au sfarsit toate prezentarile a urmat partea cea mai interesanta, vizitarea fabricii.
Asa ca, impreuna cu reprezentatii Sony am pasit pe holurile acesteiea, cu incaltamintea protejata. Curatenia este unul dintre elementele principale cu care cei de acolo chiar nu glumesc deloc. Niciun fir de praf nu trebuie sa intre in facilitate si in special in Camera Curata (“clean room”), acolo unde sunt liniile de productie pentru discurile optice si liniile pentru printarea lor. Fabrica are 1400 de angajati permanenti care sunt suplimentati toamna, inainte de sarbatorile de iarna, cu inca 700 de persoane, aceasta fiind perioada cea mai agitata din an.
Un panou care ne prezinta produsele care ies pe portile fabricii:
Am vizitat studioul audio-video in care cei de la Sony testau efectiv calitatea sunetului imprimat pe discuri.
Pentru reproducerea sunetului la parametri cat mai performati au apelat la incinte acustice Dynaudio.
O privire pe furis in camera serverelor, acolo unde este stocat tot continutul digital ce a fost sau va fi scris pe suport optic. Ca fapt divers, codarea in H.264 a filmelor 3D are o durata de timp de 30 de ori mai mare decat cea a filmului. Si va dati seama ca oamenii au niste super scule la dispozitie…
Dupa scurta plimbare pe holul principal, timp in care insotitorul nostru ne-a povestit detalii generale legate de producerea discurilor, am intrat in Camera Curata.
A trebuit sa ne echipam in costume si incaltari speciale, posesorii de barba avand chiar o fasha suplimentara aplicata peste barbie. Apoi, am intrat intr-o antecamera in care am fost suflati cu jeturi de aer pentru a ne indeparta orice urma de praf care ar mai fi fost pe noi.
In Camera Curata, am vazut masinariile care produceau discurile, totul realizandu-se in mod automat. Diverse tehnologii de aplicare a straturilor, diverse metode, care de care mai complexe. Am vazut liniile de productie pentru bluray-urile normale, de 25 GB, cat si pe cele ale bluray-urilor 3D, cu doua straturi de informatie, de 50 GB.
Chiar am verificat stratul de protectie la zgarieturi al discurilor blu-ray, strat care nu exista la un disc dvd. Culmea, dupa cum o exprima si fata mea, oricat de tare am apasat si am frecat cu buretele de sarma, discul nu s-a zgariat. Asistentul neincrezator din spatele meu nu este altul decat domnul Radescu.
Chiar si transportul intre diversele etape tehnologice este asigurat automat de catre niste “robotei” care se deplasau de-alungul unor trasee prestabilite. Din pacate nu am putut filma sau fotografia de aproape aceste masinarii si modul in care se produceau discurile, doar vi le arat de la distanta.
Totul computerizat, inginerii avand la dispozitie in fiecare moment statistici ale liniilor de productie.
Ar fi fost interesant sa va arat cu cata precizie se miscau diversele masinarii si pe ce principii se bazeaza “fabricarea” unui disc optic dar, TOTUL ERA SECRET.
Dupa Camera Curata, am renuntat la costumele “spatiale” si am trecut in zona de ambalare.
Acest procedeu se poate realiza atat automat cat si manual, in functie de nevoile de productie. Cateva imagini si de acolo, mai jos.
Mai intai, ambalarea automata.
Ambalarea manuala se realizeaza pentru produse speciale, care necesita o astfel de abordare.
Deja erau gata “tone” de filme, dintre care si primele filme 3D pe blu-ray.
Dupa ce am vizitat fabrica a urmat vizionarea celor doua tipuri de 3D pe care cei de la Sony le-au dezvoltat.
Primul, cel vazut si la Bucuresti acum aproape 1 luna, blamat de unii pentru ca 3D-ul se vede numai in profunzime si ca ii lipsesc efectele care ies din ecran. Al doilea, mai nou, prezent in filmele care vor fi in curand pe piata, are acele efecte 3D, in care diverse obiecte sau personaje par sa iasa din ecran. Asa ca, cei care erau nelinistiti cumva ca 3D-ul Sony nu este de calitate, trebuie sa se calmeze. 😀
Overall, a fost o experienta inedita, interesanta, constructiva. Am vazut cam la ce standarde se lucreaza intr-o fabrica din afara, norocul meu este ca a fost chiar una de top. Imi inchipui ca nu peste tot este asa, ca or mai fi si altfel de fabrici, dar cred ca cele care se invart in aceasta zona top hi-tech, au cam aceleasi standarde. Cred ca este o placere sa lucrezi intr-o astfel de facilitate, un loc in care iti sunt asigurate atat cele necesare activitatilor profesionale cat si altele, mai de bun simt, de care noi cei de aici, nu prea avem parte. Imi dau seama ca excelentza, calitatea si succesul in afaceri sunt fundamentate in primul rand pe respectul pentru oameni si pentru munca lor.
Ca o incheiere la toate cele spuse si comentate pana acum imi pun o intrebare la care raspund singur.
“Cum se scriu cd-urile?”
“Cu mare grija…”
