Asus: O zi de la router la Router

Tema Blogwars:

“Scrieti un articol despre routerul ASUS RT N56U, care pe linga calitatile sale tehnice, “infrumuseteaza” reteaua wireless. Cand, unde, de ce ar fi necesar un router elegant precum acesta.”

Prima parte. In care se arata ca munca de zi cu zi nu o faci neaparat  din placere, ci si de nevoie.

B. isi termina grabit cafeaua si se ridica sa plece. Aproape ca se arsese pe limba. Era fierbinte. Dar, datoria inainte de toate. Si-a luat rucsacul cu scule, a infascat o gogoasa cu glazura din caramel, din acelea in forma de inimioara, preferatele lui, si a iesit pe usa biroului. A coborat aproape in fuga scarile, s-a urcat in masina si a demarat in tromba. Avea ceva treaba astazi. Li, chinezul de la magazinul de pe 14th Street, il chemase de urgenta. Nu ii mai functiona internetul si nu putea sa preia comenzile. Asa ca, parea destul de isteric la telefon. Nu parea, chiar era. De-abia intelesese ce problema avea. Cand era panicat, amesteca fara sa vrea cuvintele in engleza cu cele in chineza si se facea foarte greu inteles. Noroc ca era obisnuit cu el, nu era prima oara cand se comporta asa.

Pana la urma asta era meseria lui, pe care o alesese si pe care o facea din placere. Era un freelancer in lumea IT-ului, cu o mica firma care acorda suport IT celor care aveau nevoie, era propriul sau stapan. Configura routere si servere, asigura suport software, facea si depanare, cam tot ce aveau nevoie clientii lui. Alesese aceasta cale dupa cateva deziluzii la companii mari, fusese greu la inceput dar, usor, cu rabdare, isi facuse o clientela frumusica. Oamenii, multumiti de serviciile sale, spuneau mai departe, il recomandau. Asa ca, treaba mergea de la sine acum. In general avea clienti mici, cu retele mititele, pe care le administra remote, de la distanta. Isi instalase routerele si sistemele remote si nu prea se misca de la birou. Numai cand era nevoie. La routerul lui Li, nu mai reusise sa se conecteze. Asa ca, trebuia sa se prezinte personal. Chiar dupa aceasta, trebuia sa ajunga la un alt potential client. Il sunase asistenta lui…

In 15 minute a parcat in fata pravaliei chinezului. “La Li, Savoarea Chinei”, un magazin cu de toate, de la ace pana la diverse licori chinezesti. Nu il atragea nimic de pe rafturile de acolo dar, chinezul, avea destui clienti. Li il astepta chiar in fata usii, gesticuland nervos, agitat peste masura. A coborat din masina, s-a scuturat de firimiturile de la gogoasa si s-a indreptat catre intrare.

“Mr. B., va asteptam. Ce a durat atat?” spuse asiaticul cu o voce pitigaiata si nervoasa.

“Mr. Li, am ajuns in 15 minute, mai repede de atat, nu se poate. Doar stiti foarte bine!”

“Bine, Bine, Hai repede..”

A intrat. Zgripturoaica, asa cum ii placea lui sa-i spuna, sotia lui Li, il privea cu ochii aia rai, de vipera batrana.  S-a facut ca nu o vede. Era obisnuit cu ea. Privire de otel, suflet de miere. Avea si ea toanele ei, mai degraba se certase cu istericul de Li decat sa fie suparata pe el. S-a dus langa casa de marcat si s-a asezat la calculator. Functiona dar nu avea conexiune la internet. “Hmm..” S-a dus catre magazia in care chinezul isi tinea routerul. A intrat. Device-ul zacea undeva intr-un colt, fara nicio luminita aprinsa. Plin de praf si cu diverse aruncate pe langa el. O vechitura de router Ethernet, fara Wireless, facut parca in Epoca de Piatra. Se arsese, normal. De la praf, poate de la un pic de lichid varsat din neglijenta, isi traise traiul din plin. Chinez zgarcit, ii spusese de atatea ori ca trebuie schimbat si ca trebuia mutat de acolo. Nu si nu, ca e scump, ca nu-si permite, ca sta foarte bine si acolo. Acum venise momentul sa-si permita. I-a spus repede care este problema.

Li, iritat si oarecum mirat… “Nu mai poate fi reparat? Este scump unul nou.”

“Mr. Li, dureaza cateva zile reparatia. Cata clientela vreti sa pierdeti? Si, nici nu mai sunt atat de scumpe. Ce ziceti?”

“Ok, Ok.. Dar il vreau pe cel mai ieftin!”

Uff, mult mai durase sa il convinga pe Li. S-a dus repede vis-a-vis, la magazinul de electronice si computere, China Tech Import-Export. Bine ca nu era departe. A cumparat routerul de care avea nevoie si s-a intors. La instalat, configurat si activat in cateva minute. Doar la asta se pricepea cel mai bine. Internetul a inceput din nou sa functioneze pe computerul pentru comenzi. Chinezul a zambit satisfacut. ” Multumesc domnule B. M-ai salvat!” “Ok Li, ne vedem saptamana viitoare! Vezi ca, acum, poti sa conectezi si un laptop la internet. Are si wireless asta nou.”

Partea a II-a. In care se arata cum rasplata si satisfactiile unei munci bine facute nu intarzie sa apara!

A iesit. Bine ca rezolvase problema chinezului. Nu castiga foarte multi bani de la el, dar erau buni si aia. Nu-si permitea sa refuze niciodata un client. S-a urcat in masina. A activat GPS-ul, trebuia sa ajunga in cartierul de birouri, pe 27th Street, la numarul 42. Mai avea cam o ora la dispozitie. Dar, mai bine sa se grabeasca, traficul nu era cel mai lejer in acea zi. Incepeau pregatirile pentru Mardi Gras. Irlandezii ocupau orasul. Se va duce si el la festivitati.

Cu un sfert de ora inainte de ora fixata, a ajuns la imensa cladire de birouri. A parcat masina la subsol si a urcat cu liftul la etajul 55. Smithsson Inc., aici trebuia sa ajunga. A batut incetisor la usa. Nimic. A continuat, un pic mai hotarat. Din cealalta parte a usii s-a auzit o voce feminina, ferma. “Daa? Intrati va rog.” A intrat, un pic timid. O faptura blonda, cu ochi mari si albastri, il privea. Era frumoasa, prea frumoasa. Aproape ca se fastaci. De-abia mai apuca sa ingane un “Hello, Eu sunt B., am inteles ca aveti probleme cu computerul.” Zana blonda se insenina la fata, ii zambi larg dezvelind o dantura alba, stralucitoare. ” Hello, mr. B. Eu v-am sunat. Sunt Danielle, asistenta domnului Smith. Si da, avem nevoie de ajutorul dumneavoastra. Urmati-ma va rog!” S-a ridicat de la birou si a pasit catre o alta usa, din lemn masiv, ceva exotic i se paruse. A urmat-o imediat iar privirea i-a alunecat fara sa vrea pe… Era perfecta! O fusta peste genunchi, stramta, care ii evidentia formele dumnezeiesti… Nu vazuse o femeie atat de frumoasa, de aproape, niciodata. Iar decolteul… Parca erau sculptati… Simti cum i se urca sangele in cap, inima ii batea cu putere. S-a indragostit!

Eleganta, suava, cu o gratie desavarsita, a deschis usa biroului. “Domnule Smith, a venit domnul de la compania de IT.” S-a intors, l-a privit senin, cu aceeasi privire albastra, si l-a poftit inauntru: ” Va rog, intrati” ” Pot sa va ofer o cafea, un ceai?” ” Nu, multumesc, abia sopti el gatuit de emotie”. Intra.  Pasi intr-un un birou mare, simplu mobilat dar in acelasi timp foarte elegant. Cum vazuse in reclamele magazinelor de mobila. Un birou ca la carte, perfect, biroul la care visa ca-l va avea el intr-o zi, cand compania sa va fi un colos intercontinental. “Vise!” O canapea si doua fotolii de piele asezate intr-un colt, undeva mai departe o masa de consiliu pe care zari un aparat de videoconferinte iar deasupra, ancorat in tavan, un videoproiector. In fata fotoliilor, lipit pe perete era ultimul model de plasma de 65 de inchi. Ii vazuse de curand reclama la televizor. Si-a dat seama ca avea de-a face cu o firma serioasa, cu afaceri serioase. Pasea intr-o alta dimensiune. Trebuie sa rezolve orice problema, nu trebuia sa piarda acest contract. Isi va da toata silinta.

In partea opusa, la birou statea, dupa cum banuia, Dl Smith, un domn elegant imbracat, grizonat, in jurul a 50 de ani. ” Buna Ziua, Va asteptam cu nerabdare.. Sunteti punctual. Imi plac oamenii punctuali! Ii spuse zambind. “Am mici probleme cu conexiunea la internet. Adica, nu merge. Si, eu nu ma pricep la lucrurile astea tehnice…”

I-a vazut si laptopul pe care lucra. A ramas traznit. Era un NX90, superlaptopul celor de la Asus, pe care il vazuse doar prin reviste. Oau. Acum il avea in fata ochilor. S-a asezat in fata lui si a verificat conexiunea. Ceva era in neregula. ” Unde este routerul?”

“Azi l-am primit. Mi l-a adus un colaborator de-al meu de la o expozitie din Taiwan. Ultima noutate dupa cum spunea el. Stie cat de mult imi plac lucrurile… exotice, daca pot sa ma exprim asa” spuse Dl. Smith. “Este acolo..” Si ii arata cu mana spre biblioteca in care erau asezate carti legate in piele, de legislatie parca, si cateva fotografii in rame de argint masiv.

S-a uitat in directia aratata dar nu a zarit nimic. “Unde?” A intrebat el ca tampul. “Aici..” Si Dl. Smith s-a dus catre locul cu pricina si a pus mana pe el. “Huh? Ala e un router?” Nici nu si-ar fi inchipuit ca un router arata atat de bine. Vazuse acel “obiect” din prima. Dar nu si-ar fi inchipuit ca este un router, nici macar ceva electronic. Crezuse ca este vreo opera de arta moderna, vreun trofeu sau premiu international. Atat de familiar arata asezat in acel loc. Era in armonie cu intregul univers al camerei, nestirbindu-i cu nimic eleganta absoluta. Negru lucios, cu un model finisat asemenea fatetelor diamantelor.  S-a apropiat si a vazut sigla. Asus. Tot Asus. Pesemne ca domnul Smith avea vreo slabiciune pentru aceasta marca. Era conectat, beculetele fine palpaiau albastru, dar pesemne ca trebuia doar configurat.

“Ma tem ca nu am manual in engleza!” ii spuse Dl Smith. ” Nu este nicio problema” spuse B. L-a intors pe spate. “Cat de usor este. Cat de bine finisat. Cat de subtire.” A notat codul, RT-N56U. Si-a scos propriul laptop, a activat conexiunea 3G si a navigat pe site-ul de suport al producatorului. In cateva minute a descarcat manualul de utilizare. Pe fuga si din curiozitate a citit cateva dintre datele tehnice. “Oau! Performanta frate.”

“Suporta 802.11a/b/g/n, are modul 3G HSDPA, 2  conectori USB pentru imprimante sau HDD-uri externe. Si, ofera suport pentru retea Gigabit, atat pentru LAN cat si pentru WAN. Prea tare!” I-ar fi trebuit si lui asa ceva, un router care sa-i asigure transferuri de date la viteze mai mari. Mai ales cand facea backup-uri sau cand transfera PST-urile corupte de la mailbox-uri. Si, parca ar fi vrut sa se aboneze si la Muvix.us, o videoteca online cu filme full HD pentru care avea nevoie de viteze de transfer mai mari. S-ar fi uitat si el seara, linistit, la un film bun, fara blocari si sacadari ale imaginii.

Apoi, l-a conectat la switch, a accesat ip-ul default 192.168.10.1  in browserul de web al laptopului si imediat, interfata web de administrare se puse la dispozitia lui. De aici incolo, totul a fost o joaca de copil. In 10 minute, NX90-ul zburda prin conexiune wireless pe site-urile financiare, pe bursele de marfuri din Japonia si Thailanda. Dl. Smith era extrem de incantat. In sfarsit, putea sa lucreze linistit.

” Multumesc Domnule B.!” “Puteti trece si maine pe la noi? O sa va astepte un contract de semnat. Avem nevoie de serviciile dv. si in continuare!”

“Cum sa nu, Cu mare placere!” Rosti sigur de el B.. Si iesi pe usa.

Dincolo, in secretariat, Danielle, ii zambi larg si provocator: ” Ma conectati si pe mine acum?” Simti cum il cuprind iar sudorile. Mama, Mama! “Cum sa nu.. Cu mare placere!” Era mai sigur pe el acum. Se apropie de biroul ei. Si ea, tot un Asus avea. Unul mai mic, ultraportabil. Il imbata cu parfumul ei. Mirosea divin. Nu laptopul. EA. Un parfum ca al unei nopti de vara. Dulce, de iasomie, incitant… Se concentra. Cu greu privi ecranul laptopului si il configura. Dupa cateva zeci de secunde, internetul functiona si pe laptopul EI. “Multumesc domnule B.” ” Am inteles eu bine ca ne vom vedea si maine?” In mintea lui ar fi vrut sa o intalneasca in fiecare minut. “Sigur ca da!” ii raspunse.

“La revedere Domnisoara Danielle!” Ar fi vrut sa mai spuna ceva dar….

Iesi pe usa incantat ca a facut o treaba buna dar mai ales ca a intalnit o asa minune de faptura.

“Poate, intr-o zi, o voi invita in oras! Poate…” Poate maine….

PS. Sa comentam putin, mai in detaliu. Sa vorbim de principiile estetice care au inceput sa domine, sa guverneze chiar si lumea electronicelor. Exista echipamente si Echipamente, laptopuri si Laptopuri, mai nou, routere si Routere. Unele care doar fac ce avem nevoie, altele care fac dar ne si plac. 😀 Sunt anumite spatii in care nu putem amplasa orice si oricum. Electronicele trebuie sa completeze si sa innobileze acel spatiu, nu sa arate discrepant, sa deranjeze vizual. Sunt persoane din anumite medii, sociale sau profesionale, care pun mare accent pe aspect, pe design, asa cum pun accent si pe performanta, pe o functionare ireprosabila. De aceea, producatorii fabrica anumite serii, cu un anumit design, atragator, de lux putem zice, dedicate acestor situatii sau spatii.

Routerul celor de la Asus impresioneaza in primul rand prin aspect. Arata ca o bijuterie electronica, este finut, subtire, elegant, poate fi asezat in orice spatiu cu pretentii. Apoi, impresioneaza prin performante, prin caracteristicile tehnice de top, pe care nu prea le-am mai intalnit la alt router.

8 thoughts on “Asus: O zi de la router la Router

  • Pingback: Asus: O zi de la router la Router - Ziarul toateBlogurile.ro

  • October 9, 2010 at 10:58 am
    Permalink

    Prin acest comentariu imi justific nota pe care o voi acorda articolului tau.

    Postarea este buna, in general. Ar mai trebui totusi sa lucrezi la lungime… In plus, iti atrag atentia ca nu te prea pricepi la povestire/ redactare! In primul rand, incepi cu un timp verbal in povestire, continui cu un altul, sari la altul si asa mai departe. Perfectul compus nu are ce cauta intr-un articol de genul acesta. Uiti sa pui virgulele necesare, apoi ai prea multe puncte de suspensie, care in fapt sunt “…”, adica 3, nu 4 sau 5 cum ai pus in articol. Si in sfarsit, la tema enuntului trebuia sa pui ghilimele interioare cuvantului “infrumuseteaza”.

    Un articol publicitar de o asemenea anvergura trebuie sa tina cont neaparat de regulile de redactare, altfel valoarea lui scade considerabil.

    Succes!

    Reply
    • October 9, 2010 at 11:06 am
      Permalink

      M-ai cam “injurat” un pic. Criticile mi le asum. Dar, tin sa spun ca nu sunt decat un amator, habar nu am sa scriu articole “publicitare” ca la carte. Si nici nu cred ca o voi face vreodata. 😀

      Reply
      • October 9, 2010 at 12:06 pm
        Permalink

        Consider ca am atras atentia asupra unor greseli pe care sper sa nu le faci in continuare, indiferent ce fel de articole vei publica pe blog. Imi asum o eroare, am scris in comentariul de mai sus “tema enuntului”, in loc de “enuntul temei”. Eh, prea mult zel!

        Eu mi-am facut treaba si am notat cum am crezut de cuviinta. Depinde de voi, cei care veti ramane in concurs, sa creati articole din ce in ce mai bune. Postarea din finalul concursului ar trebui sa fie impecabila!

        Reply
        • October 9, 2010 at 12:13 pm
          Permalink

          Nu sunt om de litere. Greseli o sa tot fac. Dar, sfaturile vor fi binevenite intotdeauna.
          Oricum, multumesc pentru nota.

          Reply
  • Pingback: BlogWars update: etapa nr 8 | Liviu Marica

  • Pingback: Rock the Vote | Vlad Olteanu's

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *