Asus NX90 – Sunetul Uitat al Muzicii

Deci, sunt in finala Blogwars. Inca nici nu realizez ca am ajuns pana aici. Au fost 10 saptamani extrem de interesante, pe care le-am trait la maxim, 10 saptamani in care pot spune ca m-am autodepasit. Nu credeam ca pot scrie astfel de texte. Nici nu mai conteaza daca voi castiga sau nu. Deja sunt foarte incantat iar importanta acestei etape ma copleseste. Multumesc celor care au avut incredere in mine si m-au sustinut.

Tema Blogwars.

“Cei doi vor concura in fata juratilor BLOGWARS cu cate un articol despre ASUS NX90. POST-urile lor trebuie sa obtina sustinerea JURATILOR. Finalistul care va strange cei mai multi sustinatori va fi desemnat castigator.”

Anul: 2353, Locatia: Terra, Batranul Continent European, Alpii Elvetieni

Jim conducea cu atentie autovehiculul blindat, apasat oarecum de importanta misiunii pe care o executau. Era singurul “om” din detasamentul de securitate alocat pentru acest transfer. Coordona toata echipa formata din roboti de transport BX33 si cei cativa AX55 pentru aparare si atac. Trebuia totul sa mearga “ceas”. Nu-si permitea nicio greseala, nu vroia ca si el, printre ultimii oameni din meseria lor, sa fie inlocuit cu o minte cibernetica. Asa ca, era cu ochii in patru si in legatura permanenta cu sediul central. Un eKopter ii urma, zburand in modul silentios deasupra lor la o inaltime de treizeci de metri.

Ridicasera “Obiectul” din castelul fortificat al familiei Lowenberg, una dintre cele mai distinse si bogate din tara, chiar de pe continent. Aveau afaceri planetare si in toata Galaxia. Erau detinatorii catorva licente pentru zborurile interplanetare si patronii catorva fabrici de aeronave. Exportau, importau, totul era transportat cu navele lor. Erau cunoscuti si pentru colectiilor lor de arta si anticariat, adunate de-a lungul istoriei, cu opere si artefacte vechi si de 2000 de ani. Acesta era si motivul transportului. Mathias Lowenberg, batranul cap al familiei, dona catre Muzeul Tehnologic de Arta si Sunet al Terrei un obiect pretios, care facuse valva cu cateva zile inainte in toata media. Nu retinuse decat ca era un fel de echipament electronic din era pre-robotica, vechi de cateva sute de ani, despre a carui existenta in colectiile personale ale familiei Lowenberg se aflase de curand. Un obiect unicat care a impresionat peste masura pe expertii care il studiasera. El avea onoarea de a-l transporta si proteja pana la destinatie.

In jurul orei 18.00 OT (Ora Terrei) convoiul ajunsese la poarta principala a Domeniului. Au fost condusi spre castel, apoi catre salonul in care era expus “Obiectul”. Nu avusese timp sa admire imprejurimile. Era prea apasat de importanta misiunii. Odata ajunsi in salon, l-a privit cu atentie prin geamul de sticla securizata. Parea un obiect de arta tehnologica, din metal, din aluminiu polisat, cu aspectul unei oglinzi. Isi putea vedea propria masca de protectie si pe cei din jur reflectati pe suprafata lui. Nu a apucat sa distinga literele marcate pe el, in grup de patru. Nu stia sa le citeasca. Semanau cu cele despre care invatase la scoala, din alfabetul utilizat acum cateva secole. Totusi, era un obiect vechi, de valoare. Important. De aceea fusese nevoie de prezenta unui detasament complet. L-au sigilat in cutia de transport din otel blindat si l-au manevrat cu grija catre transportor. S-au urcat, masinile de paza si-au ocupat pozitiile in fata si in spatele lui. Au plecat.

In doua ore, fara incidente, au ajuns la Muzeu. Robotii AX55 si-au ocupat pozitiile  in jurul blindatului si, la comanda lui, doi BX33 au scos cutia din otel. Flancati, au intrat in muzeu, condusi fiind catre sala de conferinte de la etajul 43, cea mai mare a impresionantei cladiri, cu cateva mii de locuri. In cateva minute au ajuns. Sala plina ochi a amutit la intrarea lor. A aruncat o privire precauta in multime. Intelectuali, critici, vedete de cinema, muzicieni, cele mai importante personalitati erau prezente. Toti pastrau linistea si se uitau la ei, cum pozitioneaza cutia in centrul scenei . Apoi, au scos “Obiectul”. Sala a frematat prin toti porii ei, incantarea si uimirea deopotriva se citea pe fetele celor prezenti. Jim a dat comanda si patru AX55 au flancat la distanta de 1 metru colturile stativului pe care il asezasera. El s-a retras intr-un loc ferit al scenei, pentru a privi in ansamblu evenimentul care se desfasura.

S-a auzit un usor ciocanit in microfon. “Buna Seara!”, a luat cuvantul Hertha Mastriss, distinsa Directoare si Custode Principal a Muzeului.

“Ma bucur nespus sa va avem astazi alaturi de noi pentru acest eveniment epocal, daca mi se ingaduie sa il  numesc asa. Unul comparabil cu cel desfasurat acum 130 de ani, cand a fost descoperita si apoi expusa publicului vestita comoara pierduta a Templierilor. Un eveniment care nu era posibil fara acordul si marinimia domnului Lowenberg, caruia ii multumesc inca o data pe aceasta cale.

Doamnelor si Domnilor, Distinsi Invitati, va prezentam ultimul computer portabil, inca functional, din era pre-robotica, vechi de aproape 340 de ani. La vremea lui, prin design-ul sau, pe care il puteti vedea cu ochii vostri, a fost primul care a deschis o noua pagina in constructia computerelor. Un computer care imbina aspectul minimalist, elegant, de clasa, cu ultimele tehnologii existente la acea ora. Putem spune ca este precursorul computerelor, asa cum le stim noi astazi, cel care a schimbat modul in care stramosii nostri priveau computerele. O piesa de autentica arta electronica si inginereasca, inca buna de amplasat intr-un muzeu de arta moderna. Se pare ca norocosii am fost noi de aceasta data…

Chiar daca nu mai este compatibil cu tehnologiile actuale, are ceva ce noi, generatiile de astazi, cei prezenti in sala, nu am mai ascultat de mult, ceva ce am uitat. Ne poate oferi experienta audio pe care o traiau si simteau inaintasii nostri, ne poate oferi muzica ancestrala de care ei se bucurau si care le completa existenta.

Am cautat cateva informatii in Arhiva Electronica Online si iata ce am aflat. Numele sau, scris cu literele latine utilizate atunci, este ASUS NX90, ASUS fiind un cunoscut producator de echipamente IT in acele vremuri, unul dintre fondatorii Agentiei Robotice a Federatiei Asiatice. A fost construit in fabricile lor, de inginerii lor, sub atenta supraveghere a designer-ului David Lewis, unul dintre cei mai cunoscuti in acele timpuri in lumea instrumentelor acustice, echipamentele care puteau reda semnalul audio, Muzical. Un obiect de lux atunci, destinat celor cautau interactivitate electronica de calitate in confortul caminelor lor. Avea multiple functii. Este unul din cele mai performante modele de computere de prima generatie, bazate pe procesoare cu Siliciu fabricate de Intel, stocare pe unitati cu parghii mecanice, utilizat atat pentru lucru cat si pentru divertisment. Pentru acele vremuri, ecranul cu diagonala de 18.4 inchi era de ajuns pentru a vizualiza un film iar sunetul redat era unul dintre cele mai calitative. Si se pare ca, dupa cum referentii nostri mi-au confirmat, in continuare, a ramas un punct de referinta chiar si pentru noi. Mai multe despre configuratia lui tehnica, despre concept si ce a insemnat el la vremea lansarii sale, in anul 2010, puteti gasi in materialele electronice pe care le veti primi la iesire.

Dar, pana atunci, nu a mai ramas decat sa va convingem si pe dumneavoastra. Sa il ascultam atunci.  Domnilor? ”

Directoarea s-a uitat catre el. A incuviintat apropierea inginerului de “Obiect”. Incepu sa-i urmareasca miscarile cu atentie, nu fara a neglija interesul multimii care devenea din ce in ce mai agitata, mai curioasa. Inginerul i-a ridicat capacul, dezvaluind o multime de mici butoane flancate in lateral de doua suprafete tactile. Strabunica tastaturilor, cu actionare mecanica. A apasat pe un buton si cateva luminite s-au aprins. In cateva secunde, ecranul a fost luminat de o imagine verde. Culmea, dupa atatea sute de ani, inca era functional. Respectul pentru inaintasi, pentru ceea ce faceau ei acum cateva sute de ani, isi facu loc in sufletul lui. Inginerul a apasat pe butoane pentru cateva momente, i-a conectat un modul de memorie, un microfon pentru amplificare, apoi s-a intors si a inclinat capul spre Directoare. Totul era pregatit.

Aceasta s-a intors catre public:

“Veti asculta muzica asa cum nu ati auzit-o niciodata, muzica asa cum ii bucura pe stramosii nostri. Adevaratul sunet al muzicii…”

Inginerul a apasat pe buton si, in doua secunde, muzica a invadat intreaga sala. Instrumente pe care nici nu le banuia scoteau sunete asa cum nu mai auzise pana atunci, calde, naturale. Muzica l-a invaluit si i-a trezit simturile. Toata sala asculta inmarmurita, nemiscata, in transa parca. Un “Obiect” vechi de sute de ani le capta toata atentia. Timp de 10 minute, care pentru el au parut o vesnicie, muzica a pus stapanire pe oameni, pe sufletul lor.

Deodata, brusc, acordurile muzicale au incetat. S-a facut liniste. Cateva momente in care universul parca s-a oprit, imponderabil.

Si apoi… Aplauze…