Omul stradutelor
In dimineata asta am avut o revelatie. Eu sunt omul stradutelor. Mai degraba soferul stradutelor. Desi acum este o perioada oarecum lejera de sofat in Bucuresti, de saptamana viitoare si pana in vara va fi un cosmar in trafic. Si dimineata, si seara.
Din experienta, evit pe cat se poate marile bulevarde, artere super aglomerate in orele de varf. Nu am ce face si trebuie sa trec prin Piata Unirii, un cosmar care imi scoate peri albi in fiecare dimineata. In rest, stradute tati. Chiar daca din punct de vedere geometric si cartografic rutele sunt alambicate si mai lungi, timpul total al deplasarii este cu mult mai scurt.
Evit pe cat se poate marile bulevarde. Prefer sa ma strecor, sa evit, sa ajung mai repede. Am invatat “shortcut-urile” de la colegii mei soferi, unii dintre ei fosti taximetristi. Clar ca nici pe stradute nu poate fi totul perfect. Intotdeauna te vei intalni cu masini pe contrasens pentru ca pe ei sau pe ele ii doare drept in dos de legislatie si de bunul-simt, cu doamne sau domnisoare la volanul unui ditamai “gipanul” care se dau jos sa vada daca au loc sa treaca printre doua masini… Ce sa mai, micile si nevinovatele “placeri” ale vietii de bucurestean, parca trece ziua mai frumos cu ele, avem ce povesti seara la gura sobei. Au, ulceru’! Dar, chiar si asa, statistic, per total, tot ma deplasez mai repede.
Din pacate, cred ca traficul va fi o problema fara rezolvare in Bucuresti. Hai sa raman optimist; astept ziua in care voi lua calea bulevardelor, a drumurilor largi, neocolite, cu trafic lejer, la nivelul unor tari mai vestice din Europa.