La Peles (prima parte)
Apropiatii mei au idee (poate) ca unul dintre locurile mele favorite este castelul Peles, de la Sinaia. Tot complexul muzeal, de la castel si pana la imprejurimile sale. Unul dintre tabieturile mele, ori de cate ori ajung acolo, este sa servesc o cafea la terasa cu tunuri si sa privesc linistit la castel. Ma rog, linistea se duce cand un pustiulica vorbeste non-stop, dar nu ma plang, locul tot ma farmeca. Si, daca la ureche ma mai incanta cu acordurile chitarii sale si un Catalin Comnoiu, un menestrel al locurilor, nu imi mai trebuie nimic pentru cateva zeci de minute…
In paranteza fiind spus, terasa cu pricina a trecut in mediu privat, interiorul a fost renovat, chiar si WC-urile.. Uraaa!
Astazi, cafeluta cu pricina am baut-o dupa ce am vizitat Castelul. Catalin Comnoiu lipsea, canta mai aproape de castel, mai aproape de turisti. Ca un element surpriza, de vreo saptamana a fost introdusa in circuitul de vizitare si mansarda, acolo unde au locuit un Vasile Alecsandri, un George Enescu sau o Elena Vacarescu. Sa mai spun ca acum pot fi vizitate dormitoarele si baile regale? Superb.
Chiar daca intregul circuit este mai scump decat al oricarui castel din Bavaria, nu am ezitat sa platesc biletele; eram curios sa vad lucruri noi, care nu erau accesibile la vizitele mele anterioare. Si, in plus, m-am gandit si la pustiulica, poate mai baga si el la cap una-alta…
Daca tot am adus vorba de pret: un bilet pentru adult costa 70 lei, pentru elevi – 17.5 lei iar taxa foto este 32.5 lei, calculata la cent. Pe bune acum, de ce nu au zis 30 lei? Sau 40? Cum au ajuns la acei 32.5 lei? Taxa video, 52 lei.
Daca tot am platit taxa foto, nu am ezitat si am facut la greu poze acolo. Eram primul care intra intr-o camera si ultimul care iesea. Ceilalti turisti si ghidul m-au asteptat de cateva ori, numai sa-mi fac eu damblaua. 😀
Pentru inceput m-am folosit de G1X, compacta G, de la Canon; care s-a descurcat chiar binisor, tinand cont ca iluminarea la fata locului era chiar deficitara. Normal, au mai iesit si poze miscate, dar au fost si multe chiar ok. In schimb, nu mi-a placut unghiul obiectivului, nu este chiar atat de larg pe cat ar trebui. Desi este laudat de producatori ca ar fi Wide, practica nu o dovedeste.
Deci, sa lasam gargara, fotografiile de la Peles, in continuare.
Sa nu uit. De ce prima parte? Pentru ca va mai exista, normal, si o a doua, cu fotografii realizate cu Nikon D5100. De ce? Pentru ca acumulatorul lui G1X m-a lasat de izbeliste chiar in mijlocul turului. 😀
Clar, fotografiile nu pot fi comparate cu cele realizate cu un DSLR profi si cu o optica scumpa; am vrut sa folosesc camera asa cum ar face-o un amator, pe modul P, fara trepied. Singura setare a fost la ISO, alegandu-i valoarea 400.
Va urma…
Am iubit din totdeauna Peles-ul, m-a fascinat felul in care arata dar si locul in care e amplasat. Problema pe care o vad eu in momentul de fata, este pretul biletului de intrare, care mi se pare anormal si exagerat. Personal am fost pe multe meleaguri cu ale lor castele, dar nu imi aduc aminte sa fi platit atat de mult undeva, pana si la Chateau de Versailles e 15 euro intrarea(nu 16 ca la Peles) si desigur daca esti putin inspirat iei din hotel o brosura cu reduceri(substantiale chiar) sau un Tourist Pass pentru tot Parisul si iesi mult mai ieftin cu intrarile la muzee. Deasemeni peste tot ti se dau ghiduri si harti cu locurile pe care le vizitezi… si da, sunt gratuite. Pacat ca noi inca nu am invatat cum se scot banii din turism si ne lacomim la banii castigati peste noapte. Avem foarte multe locuri si lucruri frumoase si nepretuite, dar trebuie sa ne desteptam 🙂
PS: faine pozele si bravo pentru blog 😉