Pe șoselele Europei – impresii de șofer amator

Gata, ne-am întors acasă, în scumpa noastră țărișoară în care este atâta liniște, stabilitate și toate merg excelent, plictis total chiar. Am lipsit două săptămâni, timp în care am parcurs aproape 4700 de Kilometri, majoritatea pe autostrăzile din Ungaria, Slovenia, Italia și Austria.

Cel mai mândru sunt că am condus pe vestita șosea care duce la Davos în Elveția, pe cea care trece prin pasul Stelvio dar și pe cea care duce aproape de Grossglockner. Nu condus sportiv, nici nu aș fi avut cu ce, mititica noastră roșcată are limitele ei. Am condus relaxat, de vacanță, pentru a ne bucura cât de mult posibil de frumoasele peisaje care ne apăreau în cale.

Câteva impresii de șofer amator după un drum atât de lung dar și frumos, pe următoarea pagină.

1. Ieșirea și intrarea în țară. În general prefer să plec din București cu noaptea în cap, pentru a evita traficul obișnuit. Ruta cu care m-am obișnuit este prin Craiova-Drobeta-Timișoara-Cenad, un traseu mai puțin aglomerat decât cel de pe Valea Oltului – Deva- Arad.

Șoseaua în general foarte bună, cu excepția unei zone de vreo 20 de km adiacentă vestitei localități Strehaia, oricum și această porțiune aflându-se într-o stare avansată de reabilitare. Mai sunt câteva stop-uri și lucrări la șosea pe la Porțile de Fier. Chiar și în aceste condiții, am parcurs traseul de la Timișoara la București în numai 7 ore, fără să forțez aiurea. Sigur, am călcat un pic mai tare piciorul pe accelerație, dar nu cu foarte mult, în general conduc cât mai safe posibil, fără depășiri aiurea, înaintea curbei sau pe linie continuă.

2. Cele mai scumpe taxe de autostradă? La italieni. Se plătește în funcție de cât mergi. De exemplu, pentru 550 de km parcurși în câteva ore pe autostrăzile lor, de lângă Milano și până aproape de Klagenfurt la granița cu Austria, am plătit 33.5 de Euro. Câteva ore, 33.5 de Euro! În schimb, în Austria, plătești 8 Euro pentru 10 zile, fără limită de kilometri. Și în Ungaria s-a scumpit vigneta, nici în Slovenia nu este chiar foarte ieftină, minimul plătit aici fiind de 15 Euro. Concluzia este că din totalul celor 100 de Euro plătiți pe taxe de autostradă, 60% au fost consumați numai în Italia.

3. Prețul benzinei. Italia domină clasamentul european cred. Am dat pe un litru de benzină între 1.78 și 1.94 Euro, și nu atunci când eram pe autostradă, acolo fiind prețurile mai mari în orice țară. La austrieci prețul era în medie cu jumătate de euro mai puțin – 1.4 Euro/litru. La noi, rămâne cea mai ieftină benzină. Sigur, nici nu avem salariile lor.

4. Self Service. Majoritatea benzinăriilor din nordul Italiei erau de tip Self Service, automatizate adică. Să dea dracu’ dacă am reușit să pun combustibil cu cardul de credit la benzinăriile alea. Știam câteva cu personal, unde plăteai normal, cu cash, dar erau închise în timpul pauzei de prânz. Așa că, nu trebuia să mă prindă orele prânzului fără combustibil în rezervor.

5. Și la italieni banda continuă este opțională. Cam ca la noi. Nu au ei treabă că mergi cu viteza legală sau poate cu mult peste. Dacă se grăbesc, nimic nu le stă în cale. Au Super Strada, au autostrăzi și tot calcă linia continuă.

Cei mai șmecheri în Italia mi s-au părut posesorii de Audi. Nu cei de Ferrari, Porsche sau Mercedes… Nope, cei mai aprigi și viteziști erau cei cu Audi, parcă nu suportau pe nimeni în fața lor. Să nu uit de cei care aveau Fiat 500 Abarth, pe autostradă erau lei-paralei.

Dar până la urmă, nivelul de mârlănie în trafic tot la noi este cel mai ridicat. Motivele le vedeți și voi la televizor, peștele de la cap se împute… Normal că numărul ridicat de permise luate pe 200 Euro se văd și la comportamentul în trafic…

În Austria în schimb, parcă este țara în care nu se depășește. Oricum ai merge, dacă ești la o viteză în limitele bunului simț, adică +/- 10 Km/h în jurul vitezei legale, nimeni nu depășește. Chiar te simți aiurea să o faci, parcă se uită ciudat la tine. Glumesc… Așa sunt ei, mai liniștiți și cu un bun simț la cote maxime.

Singurele momente când nu mai aveau răbdare și mă depășeau, erau cele în care limita de viteză era de 100 km/h iar eu conduceam cu 60 km/h, căscând gura pe la cine știe ce peisaje sau castele pe care le zăream.

6. Cele mai mișto drumuri? Cel din Passo dello Stelvio și șoseaua care înconjoară lacul Como. Cea din urmă, are cu siguranță farmecul ei. Șerpuiește pe malurile stâncoase ale lacului, printre toate sătucelele alea cocoțate pe versanții munților. Are porțiuni prin care poate trece doar o mașină, nu puține fiind momentele în care a trebuit să opresc sau să dau înapoi pentru a trece vreun autocar sau mașină mai mare. Nu trebuie să mergi cu viteză, te bucuri de locurile pe care le vezi și te oprești unde ți se pare mai interesant.

De altfel, în jurul lacului mai este și o Super Strada, numai cu tuneluri, pe care te poți deplasa mai repede. Am preferat-o pe cea mai aproape de lac, unde ne puteam bucura cu adevărat de peisajele și orășelele care ne ieșeau în cale.

7. Tuneluri. Au ăștia din nordul Italiei, Austria și Elveția la tuneluri, că dacă le punem cap la cap traversăm România de la est la vest și de la nord la sud.  Și pe autostrăzi, și pe drumurile normale, sunt foarte multe tuneluri. Oare unii cum pot să facă numai tuneluri și noi nu suntem în stare de niște autostrăzi pe câmpie?

8. Parcările? Cu plată în majoritatea locurilor. În Italia costa cam 1 Euro/oră, la fel și prin Austria. Cel mai mult am plătit în centrul Klagenfurt-ului, aprox 8.5 Euro pe 2 ore și 15 minute. Deh, trebuia să parchez în buricul orașului… Încasarea banilor se făcea la automate speciale.

9. Se poartă retro. O mulțime mașinuțe retro prin Italia și Austria. Fiat, broscuțe, 2 CV-uri, MG-uri, decapotabile, Porsche… toate într-o stare excelentă de întreținere.

10. Probleme? Nu prea, doar vreo două ambuteiaje din cauza unor accidente pe autostrăzi din Italia și Austria. Aaa… și un câine pe o șosea din România din cauza căruia era să facem praf mașina.

11. GPS? Fără un GPS nu m-aș fi încumetat la drum. M-am folosit de același Mio Spirit 485, care și-a făcut treaba foarte bine. În plus, m-am folosit și de funcția TCM, cea cu rapoarte din trafic, care a funcționat chiar foarte ok. Mă anunța din timp că traficul se desfășoară greoi pe anumite porțiuni, putem spune că mă pregătea psihic.

Foarte tare mi s-a părut o alertă prin care eram anunțat că traficul este lent pentru că șoferii încetinesc să se uite la accident. Ar fi fost perfect dacă mi-ar fi propus și un ocol al zonei cu pricina.

12. Și, la final… Best car for the best driving experience? A Mazda, of course. Luați-o ca pe o glumiță. Cea mai bună mașină este cea pe care o ai. După ce am văzut prin Austria, acum parcă mi-aș lua și o broscuță.

 

Please follow and like us:

Bogdan Petre

Acest blog infiintat in 2008 este si va ramane pasiunea mea principala. Sunt interesat de gadget-uri de orice fel, de la smartphone-uri, tablete, laptopuri si pana la sisteme audio sau camere foto. In plus, incerc pe cat imi permite timpul sa invat noi lucruri despre arta fotografica. De asemenea, voi incerca pe cat posibil sa relatez despre locurile frumoase pe care le intalnesc in calatoriile mele din vacante.

6 thoughts on “Pe șoselele Europei – impresii de șofer amator

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *