Food Photography Workshop (cu F64 Studio)
Ieri am participat la un interesant workshop de food photography organizat de catre F64, Lumea retetelor si Hotel Pullman. In cadrul restaurantului Barbizon, maestrul bucatar Dumitru Bucsa ne-a pregatit cateva retete de sezon, la care s-a folosit de muraturi, zacusca, carne tocata, dovleac si chiar dulceturi mai exotice, de ceapa, de ardei iute, de vinete…
Dupa ce s-a terminat prima parte, cea dedicata bucatarelii, dupa ce au fost aranjate frumos farfuriile, a inceput workshop-ul de fotografie sustinut de Radu Dumitrescu. Demonstratia si explicatiile au fost pe intelesul nostru, al novicilor, Radu abordand atat detalii fotografie cat si altele care tin de organizarea propriu-zisa a unui astfel de shooting. Pot spune ca nu am plecat acasa cum am venit, ci am mai acumulat cateva cunostinte in materie.
Fotografia de mancare (parca suna mai bine Food Photography, nu?) nu este atat de simpla si de usoara pe cat pare. Pe langa ochi si talent pentru asezarea scenei, pentru a pune cat mai bine in valoare farfuria si ce se afla in ea, pe langa diverse obiecte de recuzita (farfurii, tacamuri, masa de lemn, servetele etc) trebuie sa ai un minim de echipamente fotografice pentru obtinerea unor rezultate de calitate, cu care sa-i faci sa saliveze pe privitori.
In primul rand trebuie sa ai un set de lumini, neaparat cu sofbox, Radu folosindu-se de o singura sursa la acest workshop. Pentru atenuarea umbrelor in unghiul in care lumina flash-ului nu ajunge, s-a folosit de cea mai banala blenda cu reflexie, o mapa alba din carton.
Ca si obiectiv, Radu foloseste unul de macro pentru acest tip de fotografie, in cazul de fata avea un 105mm. Alte reguli pe care el ni le-a explicat:
1. Ne folosim de cea mai mica valoare ISO a aparatului, 100 sau 200, pentru ca zgomotul de imagine sa fie minim.
2. Pentru ca totul sa se vada cat mai bine si mai clar, pentru ca toate detaliile sa fie vizibile, trebuie sa utilizam o diafragma cat mai inchisa; pornim de la un f/8 si apoi coboram pana cand consideram ca totul arata foarte bine.
3. Cum o astfel de diafragma duce implicit la utilizarea unor timpi de expunere mai lungi, este necesara asezarea aparatului foto pe un trepied, cu cat mai stabil, cu atat mai bine. Daca cumparam unul mai ieftin, ar trebui sa folosim o telecomanda pentru declansare sau putem manevra aparatul direct prin intermediul computerului.
4. Se lucreaza in mod manual, atat la focus cat si la setarea parametrilor (diafragma, viteza de expunere).
5. Si nu in ultimul rand, trebuie sa avem rabdare si atentie. Trebuie sa facem incercari succesive, atat cu diverse presetari, cu diverse valori ale puterii flash-ului sau cu diverse unghiuri de pozitionare ale sursei luminoase. Adica, rabdare si tutun… sau daca tot nu iese, dupa un pahar de whisky vine inspiratia. 😀
Cam atat despre workshop, in continuare va arat cateva fotografii care surprind cat de cat atmosfera si ce s-a intamplat acolo.
