Hobbitul in HFR

Mare fan al trilogiei Lord of the Rings, trebuia sa vad si noua mega-productie a lui Peter Jackson, Hobbitul – “O Calatorie Neasteptata”. Si nu oricum, l-am urmarit in 3D HFR (High Frame Rate) la Grand Cinema Digiplex in Baneasa.

HFR este o tehnologie prin care filmul este inregistrat la o cadenta de 48 frame-uri pe secunda, fata de 24fps cat este standardul actual. Din cate am inteles, au mai fost incercari ale marilor case de filme de inregistrare la 60fps dar totul a fost lasat balta, poate din cauza eforturilor financiare prea mari.

Cum mi s-a parut mie vizionarea intr-un astfel de format? Sincer? Mi-a placut, am vazut si eu in sfarsit intr-o sala de cinema imagini clare, cu un nivel ridicat al detaliului. HFR-ul isi dovedeste capacitatea maxima in special in timpul scenelor dinamice, imaginele fiind acum fluide, fara sacadari, foarte aproape de privirea naturala. Astfel ca filmul a fost realizat in mare parte numai cu imagini dinamice, camera nu prea sta fixa, chiar se misca cu rapiditate prin scena, iar personajele fug tot timpul, nu cred sa stea 5 minute pe loc. 😀 In acelasi timp, datorita utilizarii unui frame-rate atat de mare, imaginile par mai reale, parca te-ai uita la Teatru TV pe TVR. Pe mine nu m-au deranjat astfel de imagini, din contra, parca dau mai multa credibilitate scenelor filmate. Cele 48 de fps te fac sa te simti de parca ai fi in miezul actiunii.

Din punct de vedere al 3D-ului, parca as fi vrut ca imaginea sa fie un pic mai luminoasa. Mi s-a parut un pic cam intunecata, poate si din cauza asta ma cam incerca somnul dupa vreo 20 de minute de vizionare… sau poate ca eram eu prea obosit. Am urmarit subtitrarea fara probleme. In schimb, se pare ca accentul in film a fost pus mai mult pe actiunea dinamica decat pe 3D. Foarte putine scene in care obiectele/fiintele ies din ecran, am experimentat mai mult 3D de perspectiva, corect, de o foarte buna calitate.

Despre film? Nu o sa va spun foarte multe, o sa va las sa-l descoperiti singuri. Orice fan al trilogiei Lord of the Rings isi va dori sa-l vada. Actiune dinamica, lupte, batalii, tot timpul in alergare, pe fuga, personajele nu au timp sa rasufle. Peisaje fantastice, de basm, aceeasi muzica grava, elemente si actiune care te tin lipit de scaun cu ochii la ecran. Practic, nici nu am simtit cand au trecut cele trei ore ale filmului. Ce imaginatie au oamenii care au creat aceasta lume fantastica…

Totusi, pentru ca si Hobbit-ul este o trilogie, fiecare “episod” avand cam trei ore, regizorul trebuie sa le umple cumva. Daca la Lord of The Rings, din 3 carti a facut 3 filme, aici, din una singura a facut tot… 3. 😀 Am vazut in prima parte, si vor fi si in celelalte, momente si scene oarecum stranii. De exemplu cea cu muntii care se bat, de ce o faceau, asa fara motiv? De placere? 😀 De asemenea, vor fi interpretate  si multe cantece, unele de dor, altele de bauta, le asteptam si pe cele de vitejie, toate cu adanci radacini in folclorul irlandez. Hai sa nu fiu rau, pana la urma chiar asta da un farmec aparte fimului.

Eu mai vreau sa-l vad inca o data…

Alte impresii la: Radu Dumitru, Tudor Galos si Alex Mihaileanu.