Muzica de vineri: Dream Theater Live at Luna Park
Dream Theater este trupa Muzicii de vineri in aceasta saptamana, cand revin la carma rubricii, cu care domnul Petre s-a descurcat foarte bine saptamana trecuta, cand eu eram pe plaiuri austriece, la concert la Alter Bridge. Cu toate ca recunosc ca am ales dintre ceva mai multe variante decat de obicei.
Am decis ca merita sa sarbatorim lansarea celui de-al doilea produs discografic intr-un interval de timp foarte scurt, dupa “Dream Theater”, noul album. De data asta vorbim despre “Live at Luna Park”, un album si DVD live inregistrat la Buenos Aires, in cadrul turneului de promovare al precedentului disc, “A Dramatic Turn of Events”.
Inca nu am apucat sa vad tot concertul video, dar albumul l-am ascultat de cateva ori si pot spune cu incredere ca senzatia de trupa in maxima forma pe care James LaBrie, John Petrucci, John Myung, Jordan Rudess si Mike Mangini o dau pe noul album este bine-mersi la ea acasa si aici.
E posibil ca legatura mea cu acest album live sa fie cu atat mai puternica cu cat am si avut privilegiul sa ii vad live in acest turneu, intr-unul din concertele date inainte de lansarea “A Dramatic Turn of Events” (a fost o serie inainte si o alta, mult mai lunga, dupa). Atunci m-am linistit cu privire la modul in care se descurca Mike Mangini (recunosc, unul dintre bateristii mei preferati, mai ales din perioada cu Steve Vai, cand l-am si vazut la Bucuresti) in Dream Theater. Nimic altceva decat un baterist fenomenal intr-o trupa la fel.
Dar sa nu mai dau din gura (sau din taste, daca vreti) si sa trecem la muzica. Incepem cu “On the Backs of Angels”, una dintre piesele de baza ale albumului precedent, nominalizata chiar la un premiu Grammy in categoria “Best Hard Rock/Metal Performance”, pe care l-a pierdut in fata piesei “White Limo” a celor de la Foo Fighters (o decizie discutabila, oricat mi-ar place mie Foo Fighters). Interesant e ca il puteti vedea si pe Jordan Rudess producand niste efecte sonore cu iPad-ul din dotare si aplicatia la crearea careia a participat din plin (detalii despre asta aici). Sa vedem, deci, piesa.
Sper sincer ca nu ati crezut ca scapati doar cu aceste 8 minute si 51 de secunde (care in rock progresiv sunt egale cu o clipa). Mai avem de vazut si o piesa legendara, poate singurul hit (in sensul comercial al cuvantului) avut de Dream Theater. Piesa a ajuns in 1992, cand a fost lansata initial, pe locul 10 in topul Billboard. Fiind cam singura piesa Dream Theater care a realizat asa ceva (cam greu la asemenea muzica sa ataci mainstreamul foarte tare), ea a determinat trupa sa isi numeasca, cu tone de umor, un album “best of” din 2008 Greatest Hit (…And 21 Other Pretty Cool Songs). Cred ca e cea mai simpatica denumire de compilatie pe care am auzit-o vreodata.
Piesa, insa, e excelenta, iar varianta aceasta e pe masura.
Sper ca am reusit sa va conving sa ascultati albumul, pentru ca mai sunt destule alte bijuterii ascunse pe el.
