Muzica de vineri: Buckethead
Muzica de vineri din aceasta saptamana are un subiect mai ciudat decat de obicei, pe Buckethead. Si cand folosesc cuvantul ciudat se pot lua in calcul mai multe sensuri ale sale.
Domnul Brian Caroll, pentru ca asta este numele adevarat al lui Buckethead (zice-se) este un personaj mai special. Geniu tehnic al chitarei, omul a trecut si prin Guns N’ Roses, despre care vorbeam saptamana trecuta, dar a plecat, probabil fiindca lucrurile erau prea mainstream pentru el.
Buckethead canta cu o masca pe fata si cu o galeata de la KFC in loc de palarie si scoate tone de albume in fiecare an, unul mai interesant decat celalalt. Nu stiu daca el insusi se poate lauda ca si-a ascultat intreaga discografie, dar cert e ca gasesti absolut orice daca te apuci sa asculti si la fel de cert e ca este absolut imposibil sa te plictisesti. Cand spun ca omul este extrem de prolific, spun nu mai putin de 77 de albume de studio pana la momentul scrierii acestui text; doar anul trecut a scos 31. Daca nu ma credeti, aruncati un ochi pe discografie.
Nu pare sa ii pese de nici o forma de promovare, desi concerte are destule. Prefera sa isi vanda albumele prin posta celor care il asculta si atat, cu toate ca perioada Guns l-a facut mai popular decat ar fi de asteptat.
Riff-urile si partile extrem de tehnice sunt alternate cu momente de o sensibilitate extraordinara si de multe ori omul reuseste sa induca o stare anume, pe care trebuie sa o traiesti. Cert e ca ori iti place, ori dai din umeri si treci mai departe.
Incepem cu Hollowed Out, piesa de titlu a unui album scos pe la finele anului trecut (deci unul ceva mai vechi 🙂 )
Voi continua cu Sketches of Spain – For Miles, un alt moment sensibil, chiar daca piesa pare a avea ceva foarte intunecat pe acolo.
As putea sa continuu cu ceva mai galagios, dar prefer sa pastrez atmosfera aceasta.
