Castelul de Hohenzollern
De cativa ani tot planuiam sa vizitam Castelul de Hohenzollern, il vazusem deja pe internet, unde este considerat unul dintre cele mai frumoase locuri ale Germaniei si Europei. Il vezi din departare, chiar si intr-o zi ploioasa si noroasa, silueta lui cu multe turnuri domina imprejurimile. Bineninteles, ne-am oprit undeva pe sosea ca sa-i facem poze, desi vremea nu ne era prielnica, Castelul fiind invaluit in ceata.
La baza dealului pe care este asezat (de peste o mie de ani) exista o parcare pentru vizitatori, de unde puteti procura si biletele de acces. Parcarea masinii costa 2 Euro, biletele pentru familie 25 de Euro (2 adulti si un copil). De asemenea, daca nu aveti mult timp de stat pe acolo, exista un microbuz care va poate urca in cateva minute la castel. Contra cost, bineinteles. Daca nu va grabiti, o puteti lua frumusel pe carare, prin padure. Dupa efortul facut, o terasa va asteapta chiar in curtea castelului, pentru a va ostoi setea.
Am asteptat cred ca vreo 30 de minute pana la inceperea turului castelului. Din pacate, nu este voie sa fotografiezi la interior, asa ca m-am multumit sa fac poze doar in curtea castelului. Exista si tururi in limba engleza, insa numai la anumite ore, trebuie sa va informati din timp asupra lor.
Nu o sa va povestesc despre dinastia de Hohenzollern si ce a insemnat ea in istoria Germaniei si a Europei. Sau despre istoria Castelului, cu radacini prin negurile anilor 1000.
O sa amintesc putin doar de rolul ei in istoria Romaniei. In prima camera din castel in care am intrat era desenat pe toti peretii arborele genealogic al familiei de Hohenzollern. Intr-un colt, sus de tot, puteau fi citite numele Regilor Romaniei – Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea si Mihai. Din camera ancestrala, caci asa se numeste, am mers apoi prin salonul de dans, prin biblioteca, prin camerele regale si prin trezorerie, unde am vazut coroana regilor Prusiei. De asemenea, am vazut si o colectie de arme si armuri medievale.
Dupa ce l-am vizitat la interior, am mai tras o tura prin curtea castelului, prin pivnite, pe la Capela. De asemenea, am pierdut minute bune uitandu-ne la peisajele superbe cu paduri, dealuri, campuri lucrate si sate svabesti care se vedeau in departare.
Cateva imagini de acolo, mai jos. La poze m-am folosit cu succes de camera mirrorless Olympus OMD E-M1.
