TP-Link Archer C2 Review – Performante si pret OK

Router-ul TP-Link Archer C2 nu mai este o noutate pe piata romaneasca insa am acceptat sa-l testez pentru ca nu am mai folosit niciun echipament al acestei marci pana acum. Una de altfel destul de cunoscuta pe piata noastra, in special datorita preturilor mici, asa ca eram curios sa vad cum se descurca un astfel de router. Si, pana la urma, nu m-a dezamagit, ba din contra, pot spune ca am fost multumit de comportamentul lui.

Pe scurt, specificatiile router-ului TP-Link Archer C2 sunt urmatoarele:

• Lucreaza in benzile de 5GHz ( pana la 433Mbps) si 2.4GHz (pana la 300Mbps);
• Standarde wireless: IEEE 802.11ac/n/a 5GHz si IEEE 802.11b/g/n 2.4GHz;
• Securitate: 64/128-bit WEP,WPA / WPA2,WPA-PSK/ WPA2-PSK;
• Are patru porturi Gigabit pentru LAN;
• Are port Gigabit pentru WAN;
• Are un port USB 2.0.

Mai multe detalii pot fi aflate de pe pagina oficiala.

Personal nu consider ca router-ul wireless trebuie sa aiba neaparat un design sofisticat, pentru ca de obicei il tin undeva ascuns de ochii vizitatorilor, fiind in acest fel mai greu si mai dificil de accesat la nevoie (ceea ce nu este tocmai ok). Insa daca vreti sa aveti router-ul la vedere, pentru conectarea rapida a solutiilor de stocare externa, modelul TP-Link nu are cum sa va faca de rusine. Are o constructie ok, de calitate, cu o carcasa din plastic negru cu finisare lucioasa si muchii curbate.

In partea din spate sunt prezente toate porturile si butoanele: butonul WPS, cel de activare/dezactivare a conexiunii wireless, portul ethernet WAN, cele patru porturi gigabit pentru LAN, portul USB, butonul de pornire/oprire si conectorul de alimentare.

Setarea si conectarea lui la internet s-a realizat destul de repede. Am preferat sa-l pornesc si sa conectez prin cablu ethernet un laptop la el, pentru ca apoi sa accesez interfata de administrare prin ip-ul default si cu credentialele initiale (pe care le-am gasit in documentatia din pachet). Dupa ce am facut setarile minimale, in principal pe cele ale retelelor wi-fi, totul durand maxim 10 minute, era tocmai bun de utilizat. Ca de fiecare data, va recomand sa folositi parole de acces cat mai complicate, pentru a nu permite usor accesul in reteaua voastra wireless a musafirilor nepoftiti.

Interfata de administrare este una destul de simpla, fara un design special care sa o scoata cumva in evidenta. Este impartita in trei ecrane, unul cu submeniurile, cel din centru cu parametrii si setarile, fereastra din dreapta fiind o pagina de Help, extrem de utila din punctul meu de vedere.

La Status gasim informatiile principale ale router-ului – despre LAN, WAN si despre retelele Wireless pe 2.4Ghz si 5Ghz. Submeniul Network permite setarea conexiunii externe WAN (IP dinamic, IP static, PPP0E, L2TP, PPTP ), ip-ul retelei interne LAN si clonarea adresei MAC cu cea a unui PC.

De asemenea, poate fi setat intervalul adreselor IP livrate prin DHCP  si se pot face rezervari de IP-uri pentru anumite echipamente – PC/Laptop/device din retea. Router-ului nu-i lipsesc uzualele setari de NAT, DMZ, port forwarding sau port triggering. Dupa cum am spus si cu alte ocazii, pentru anumite setari veti avea nevoie de ajutorul unui specialist. Insa, in marea majoritate a cazurilor de utilizare casnice, nu cred ca veti apela la aceste functii ale router-ului TP-Link, ele fiind mai potrivite intr-o firma.

Printre altele, router-ul permite si controlul latimii de banda utilizate (upload sau download) sau atribuirea unui nume de domeniu dinamic.

Urmeaza setarile celor doua retele wireless, pe 2.4Ghz si pe 5Ghz. Puteti alege ca SSID-ul (numele reletelei wifi) sa fie vizibil sau nu,  sa activati sau sa dezactivati optiunea WPS – Wi-Fi Protected Setup (care permite conectarea rapida a unui device, cu ajutorul unui PIN), setarea tipului de securitate (WPA-PSK, WPA2-PSK, WEP) si al criptarii (TKIP, AES), schimbarea parolei de acces precum si filtrarea adreselor MAC care au acces la retea. Ati putea sa activati si filtrarea dupa adrese MAC, este o masura de siguranta suplimentara.

Permite si setarea unei retele Guest. Poate fi permis, sau nu, accesul si la unitatea de stocare atasata prin USB din reteaua Guest. De asemenea, accesul in reteaua Guest poate fi limitat conform unui orar stabilit.

In submeniul Security puteti activa/dezactiva firewall-ul, protocoalele de VPN sau serviciul de FTP. De asemenea, firewall-ul router-ului poate detecta atacurile DoS si de tip flood ICMP.

TP-Link Archer C2 are si control parental, in sensul ca poate fi limitat accesul anumitor device-uri la internet, conform unui orar bine stabilit. De asemenea, poate fi restrictionat accesul la anumite site-uri sau ip-uri, pe anumite porturi, normal, conform unui orar.

De remarcat ca routerul TP-Link poate avea rol de solutie de stocare in retea sau de print-server, prin intermediul portului USB incorporat. As fi preferat sa fie unul 3.0, pentru ca vitezele de transfer sa fie mai ok. De asemenea, era binevenit inca un port USB, pentru ca in acest fel nu poate avea ambele roluri in acelasi timp.

Pentru accesarea resurselor stocate pe unitatile externe conectate prin USB puteti inregistra useri precum si drepturi de acces pentru acestia. De asemenea, are si server ftp, in caz ca vreti sa accesati datele si din internet. Bineinteles, eu m-am folosit mai mult de share-ul samba de windows (\\192.168.0.1) in cadrul retelei interne.

Am conectat la router un hdd extern pe usb 2.0. La copierea unui fisier video, prin conexiune AC, pe un computer cu hdd normal, viteza medie de transfer a fost de 8MB/s. In directie inversa, a fost de aproximativ 6.7MB/s.

L-am testat si la transferul unui fisier video prin conexiune pe fir. Dupa cum se observa, de pe hdd-ul conectat la router pe cel al computerului, viteza medie de transfer a fost in jur de 10MB/s. Invers, transferul a decurs cu o medie de 9MB/s. Deci, diferentele intre transferul pe wireless AC si pe cablu gigabit nu sunt foarte mari, fiind limitati desigur de performantele hard disk-urilor. Am incercat sa fac testele si cu un stick USB 3.0, diferentele fiind practic insesizabile. Poate daca aveam un SSD pe computer rezultatele ar fi fost un pic mai sus.

In orice caz, permite vizualizarea fara probleme a unor videoclipuri FHD stocate pe unitatea atasata prin USB.

I-am testat si vitezele de transfer pe internet.

Astfel, prin conexiune AC de pe un computer cu adaptor Archer T4U, am obtinut o viteza maxima de transfer de 177Mbps. A fost un varf, media fiind pe undeva pe la 160Mbps. De remarcat ca actualul model permite o viteza AC teoretica de pana in 433Mbps. Cu siguranta ca exista routere mult mai performante pe acest standard in piata.

De remarcat ca am obtinut viteze destul de bune de transfer si pe conexiunea N, cu un laptop conectat la router. Chiar ciudat de bune as spune eu si, culmea, nu catre provider-ul meu de net. Insa media a fost in general undeva pe la 100Mbps.

De asemenea, prin conexiune ethernet, viteza maxima a fost de 933Mbps. Rezultate chiar foarte bune as spune eu.

 

 

Concluzii

Pro

• echipament performant, bun pentru conexiune gigabit;
• are port USB pentru rolul de NAS si print server;
• are firewall si parental control;
• are retea guest;
• pret ok.

Contra

• Nu are port USB 3.0;
• Nu are doua porturi USB, as fi vrut ca unul sa fie permanent dedicat imprimantei;
• Exista in piata routere AC mult mai performante;
• Nu are aplicatii pentru Android si iOS.

Routerul TP-Link Archer C2 este unul pregatit pentru conexiuni gigabit la internet, in caz ca aveti nevoie de asa ceva acasa sau la firma la care lucrati. De asemenea, permite viteze de transfer destul de OK pe conexiunile Wi-Fi AC si N, plus ca are si un port USB care il poate transforma intr-un mini-NAS sau intr-un print-server. Parca as fi vrut sa aiba si aplicatii dedicate pe Android si iOS, pentru transferul sau vizualizarea datelor si de pe dispozitive mobile.

Are un pret de aproximativ 270 de lei, pe www.emag.ro.