Lytro Illum – Cateva impresii despre o camera foto “altfel”

Tehnicile de fotografiere au evoluat de-a lungul timpului, de la expunerea pe placute acoperite cu material fotosensibil pe baza de argint, apoi pe film celuloidic, suport care putem spune ca a dominat industria de profil pentru aproape un veac. Prin anii 1990 au aparut camerele foto digitale si totul a luat o alta turnura. In mai putin de 20 de ani camerele foto au devenit accesibile, realizarea unei poze fiind la indemana oricui. Acum pozele si fotografiile sunt realizate si prelucrate mult mai rapid, pot fi vazute imediat, chiar pe camera, si pot fi aratate lumii intregi in numai cateva secunde prin intermediul internetului.

Lytro se vrea inca o piatra de hotar in istoria fotografiei. Se vrea un sistem revolutionar, care sa schimbe perceptia asupra fotografiilor. Vrea ca fotografiatul sa fie o activitate cat mai simpla, cu rezultate vizuale cat mai “vii”, mai dinamice, care pot fi privite din mai multe perspective. De remarcat ca rezultatele obtinute cu o astfel de camera nu vor mai fi puse in valoare pe un suport de hartie ci mai degraba prin intermediul ecranelor digitale 2D sau chiar 3D.

Sistemul Lytro de captare dinamica a unei scene mi-a atras curiozitatea inca de cand am aflat de el, acum vreo trei ani. De altfel, ideea alegerii punctului de clar ulterior, intr-o scena deja captata, a fost preluata intre timp si de producatorii de smartphone-uri; da, prin alte functionalitati, software in genere, insa ideea de baza ramane aceeasi.

Prima camera de acest gen construita de Lytro este mai mult un gadget decat un aparat foto in adevaratul sens al cuvantului. Lytro Light Field Digital Camera, acesta fiind numele ei, are dimensiuni atat de compacte incat poate incapea fara probleme intr-un buzunar.

Pe de alta parte, noul model Lytro Illum arata ca intentiile producatorilor sunt cu mult mai serioase, aspiratiile lor fiind chiar intrarea in zona profesionala. Chiar seamana cu o camera DSLR insa, pentru ca obiectivul nu este detasabil, o putem privi ca pe o camera tip bridge cu dimensiuni destul de apreciabile.

Tehnologia Light Field inregistreaza informatiile necesare prin directionarea “razelor de lumina” care trec prin lentila camerei catre o matrice de micro-lentile, pentru ca apoi sa ajunga pe un senzor digital de tip CMOS.  Astfel, sunt captate informatii despre culoare, intensitate, directie dar si distanta, adica coordonate din mai multe planuri paralele, algoritmii de procesare stabilind fiecarui obiect  din cadru o adancime de camp. Practic, toate aceste informatii captate de senzor vor fi utilizate atat la prelucrare cat si la refocalizarea ulterioara, schimbarea perspectivei sau vizualizarea 3D, totul prin intermediul unei aplicatii care trebuie instalata pe un computer.

De asemenea, pentru ca rezultatele obtinute cu o camera de acest gen sa fie cat mai atragatoare vizual (mai interesante sa zicem) va trebui sa aveti in vedere si alti factori la fotografiere.

De exemplu, nu mai trebuie sa tineti cont de valoarea deschiderii diafragmei pentru a controla cantitatea de lumina care ajunge la senzor.

In paranteza fiind spus, lentila camerei este una chiar luminoasa, cu o diafragma constanta f/2.0 pe toata lungimea focala de 30-250mm. De mentionat ca valoarea f/2.0 este utila pentru a trage cu timpi cat mai scurti la o sensibilitate ISO cat mai redusa.

Pentru controlul luminii puteti jongla doar din sensibilitatea ISO si din timpul de expunere, deschiderea diafragmei fiind un element pe care nu-l veti avea sub control, dupa cum am spus.  Insa la captarea imaginilor “vii”, desi camera lucreaza la nivel optic cu o diafragma f/2.0, intervin algoritmii Lytro care inregistreaza informatiile vizuale  dintr-o adancime de camp de pana la f/16. Focalizarea ulterioara se poate face in orice zona cuprinsa in aceasta adancime de camp f/16.

Pentru a controla cum trebuie adancimea campului imaginii dinamice trebuie sa aveti mereu in vedere distanta la care va aflati de subiect si focala la care trageti. Putina teorie nu ar strica iar videoclipul oficial Lytro explica pe intelesul tuturor aceste lucruri.

De asemenea, teoretic, nici nu ar trebui sa mai faceti clarul pe ecran pentru ca tehnologia light field capteaza tot ceea ce apare in fata obiectivului, in acea profunzime de camp de care am amintit mai inainte. Dupa cum am mai spus, focalizarea se poate face ulterior pe computer. Insa eu am preferat de fiecare data sa ma folosesc si de functia de focalizare, atat din obisnuinta cat si pentru a controla pe cat se poate adancimea campului captat in imaginea dinamica.

Asa ca, pentru a va juca cu aceasta camera trebuie sa lasati in urma mai toate cunostintele referitoare la trio-ul elementar in ale fotografiei (diafragma, timp de expunere, iso) sau regula treimilor pentru compozitie. Veti folosi numai sensibilitatea ISO, viteza de expunere si va trebui sa incepeti sa intelegeti mai degraba rolul profunzimii de camp. Ma tem ca eu, in cele 10 zile de utilizare, nu prea am fost in stare sa strunesc cu precizie acest din urma element…

Insa cu siguranta ca va trebui sa va obisnuiti sa compuneti scena in functie de distanta la care va aflati de subiect si de zoom-ul folosit (focala lentilei). Ma gandesc ca nu va mai trebui sa va sinchisiti nici de acesti doi parametri daca programatorii Lytro isi vor da silinta in anii ce vor urma. Pana la urma, este un sistem bazat in principal pe algoritmi si pe software.

Specificatiile camerei Lytro Illum sunt urmatoarele:

• senzor de 1/1.2 inchi si o rezolutie de 40 de Megaraze;
• plaja ISO: 80-3200;
• distanta minima de focalizare: 0 (zero) milimetri;
• ecran tactil de 4 inchi;
• rafala la 3 cps;
• de procesare se ocupa un chipset Snapdragon 800;
• moduri de fotografiere M/I/S/P;
• Wi-Fi, card SD.

Cu siguranta ca  forma ei atipica va starni curiozitatea celor pasionati de fotografie. Da, arata oarecum altfel, corpul camerei avand o forma oblica, futurista as putea spune. Chiar si acumulatorul pastreaza aceasta forma.

Calitatea constructiei nu poate fi tagaduita, este o camera construita din materiale de calitate, cu finisaje fara repros, lasa senzatia de robustete. Dupa cum se vede, are un grip destul de proeminent, util la o prindere eficienta. Insa plasticul usor cauciucat care il acopera mi-a lasat impresia ca nu ofera o aderenta optima, asa ca de fiecare data am tinut camera cu maxima atentie.

Din punct de vedere constructiv am o singura obiectie – este o camera destul de voluminoasa, cu un look prea profi pentru ce stie sa faca in acest moment. Un look mai colorat si mai compact ar fi fost mai binevenit zic eu.

Generosul ecran tactil de 4 inchi este inclinabil in plan vertical, astfel ca poate fi utilizat si la abordarea unghiurilor dificile de captare. Nu si pentru un confort sporit la filmare, pentru ca Lytro Illum nu face acest lucru. Face imagini dinamice, dar nu filmeaza…

Veti observa constructia minimalista, cu foarte putine butoane de control. Nici nu este nevoie de mai multe as spune eu, pentru ca interfata camerei poate fi manevrata extrem de facil prin intermediul functiilor tactile. Va trebui sa va folositi de gesturi pentru accesarea meniurilor sau pentru a trece din imaginea live in cea de vizualizare a imaginilor captate.

Nu-i lipsesc insa doua rotite de control, utile in modul Manual. Prin intermediul lor se poate schimba repede sensibilitatea ISO si timpul de expunere.

Langa butonul declansator exista cel special Lytro. Odata apasat, pe ecran vor fi nuantate in diverse culori pozitia obiectelor in campul de profunzime. Pe muchia stanga exista slotul pentru carduri SD si portul USB 3.0 pentru conectarea la computer.

Mi-au placut cele doua inele de pe obiectiv, unul pentru zoom, celalalt pentru claritate – pot fi actionate foarte usor, cu miscari fine.

Meniul este unul simplu si intuitiv. Ofera acces la alegerea modurilor de fotografiere P – Program, I – prioritate de sensibiltate ISO (nu mai exista A – prioritate de diafragma), S – prioritatea timpului de expunere si M – Manual.

De asemenea, permite afisarea unui grid cu treimi, a unei histograme, alegerea tipului de focalizare, a balansului de alb sau activarea declansarii in rafala.

Meniul avansat permite formatarea cardului, setarea luminozitatii ecranului, activarea/dezactivarea sunetelor, formatul de captare (Lytro Raw sau Lytro Xraw), conectarea la tablete sau telefoane Apple, remaparea butoanelor in interfata sau atribuirea altor functii celor fizice.

Toate bune si frumoase pana acum, nu? Tehnologie interesanta, o camera care arata bine, insa…

Daca ideea in sine m-a incantat, daca calitatea constructiei si forma moderna nu m-au dezamagit, ba din contra, daca meniul de setari mi s-a parut extrem de facil in utilizare, in schimb despre rezultatele “vii” nu as putea spune acelasi lucru. Nici despre comportamentul camerei sau despre aplicatia software pusa la dispozitia utilizatorilor de Windows (caci nu am avut Mac OsX la dispozitie).

Ce nu mi-a placut la comportamentul camerei? Pai in primul rand ca focalizarea este destul de greoaie dar mai ales pentru ca au fost momente cand parca ingheta intre doua declansari. Plus ca nu filmeaza. Parerea mea este ca ar trebui sa faciliteze si acest lucru.

De asemenea, am avut probleme cu aplicatia de prelucrare Lytro. Nu functioneaza corespunzator pe Windows. De exemplu, pe laptop s-a instalat dar nu a vrut sa porneasca, dadea tot felul de erori. Noroc ca mai am si desktop-ul, iar acolo s-a instalat si a functionat, ce-i drept, cu blocari din cand in cand.

Ca sa nu mai spun ca importul fisierelor, copiate deja pe hard disk, a durat o vesnicie. Este vorba de aproape 200 de imagini (9GB in total), al caror import a durat aproape doua ore. Este o aplicatie cu care trebuie sa ai rabdare, si la import, si in timpul prelucrarilor ulterioare.

Sincer sa fiu, dupa ce am vazut cat de greu este sa obtii ceva din acea aplicatie, am preferat sa nu mai utilizez camera Lytro la vizitarea unui muzeu. M-am folosit de cea DSLR, pentru a ma folosi de acele fotografii mai rapid. Practic, entuziasmul si bucuria utilizarii camerei au disparut dupa primele doua lungi sesiuni de import si export.

Aplicatia desktop permite o multime de ajustari imaginilor, cum ar fi alegerea unei alte diafragme, schimbarea balansului de alb, a tonalitatilor de culoare, a saturatiei, a claritatii etc. De asemenea, permite alegerea efectelor care vor aparea in imaginea dinamica. Chiar pot fi exportate poze dar si filmulete prin intermediul acesteia, insa in actuala versiune totul dureaza prea mult. De asemenea, prin intermediul aceleiasi aplicatii veti putea urca rezultatele pe site-ul Lytro, la o calitate inferioara.

As fi trecut toate aceste mici neajunsuri software cu vederea daca ma convingeau rezultatele. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt tocmai rele, insa consider ca la nivel static, de poza simpla, nu sunt comparabile cu cele obtinute cu o banala camera DSLR cu senzor APS-C, nu mai vorbim de full-frame. La pretul acestei camere, am alte pretentii, la fel si utilizatorii din zonele profesionale.

Asa, cu ochiul meu de amator, am remarcat nivelul slab al detaliilor chiar si in zonele de clar, plus ca utilizarea unei valori ISO mai mari de 800 induce un zgomot sesizabil in imagine. In 2015, cand un folosirea unei sensibilitati ISO 3200 este ceva obisnuit la o camera dslr/mirrorless, nu prea poti accepta asa ceva.

Ca sa nu mai spun ca nici zonele focusate din imagini nu mi s-au parut chiar atat de clare. Mai ales ca este o camera la care, teoretic, nu mai trebuie sa fii atent la focalizare, pentru ca in principiu ar trebui ca totul sa fie captat clar in acel camp de profunzime.

Am urcat cateva exemple pe internet, pe care vi le propun si voua. Desigur, calitatea imaginilor urcate in cloud-ul Lytro este minimala.

Alte cateva imagini pot fi vazute aici: https://pictures.lytro.com/bogdan.petre. Nu cred ca exista alt suport software pentru vizualizarea acestor fotografii. O poti face doar in aplicatia Lytro sau pe site-ul lor. Este inca un sistem inchis.

Primul pas a fost facut. Lytro Illum este aici. Are lentile mari, de calitate, un corp asemanator unui dslr profi, permite control manual si trage imagini care pot fi refocalizare ulterior si care pot fi privite in 2D sau 3D. Cu siguranta ca ideea Lytro este una inedita si interesanta si, intr-un anume fel, ne arata cum arata viitorul fotografiei digitale. Cu siguranta ca va trebui sa ne schimbam si noi perceptia si felul in care privim fotografia intr-un viitor pe cat se poate de apropiat.

Lytro Illum arata ca o camera obisnuita, o tii si o manevrezi aproximativ la fel, insa face lucrurile altfel decat suntem momentan obisnuiti. Desigur, mai trebuie optimizat modelul actual, atat din punct de vedere hardware cat si la nivel software, fie ca vorbim de cel rezident in camera, cat si la cel propus utilizatorilor pentru instalare pe computerele cu Windows.