Muzica de vineri: Steven Wilson

Steven Wilson, chiar daca nu e foarte popular in mainstream, e un artist extrem de cunoscut iubitorilor rock-ului progresiv.

E poate cel mai cunoscut pentru perioada alaturi de Porcupine Tree, trupa pe care nu pare a avea dispozitia sa o reactiveze, in ciuda faptului ca multi si-ar dori asta foarte tare. Mie mi-a placut si Blackfield, dar m-a prins cu adevarat precedentul sau album solo, “The Raven That Refused to Sing”.

Nu imi arog nici o secunda meritul de a fi un fan al sau sau macar un bun cunoscator al vastei sale opere (omul are o gramada de proiecte, unele fiindu-mi pe plac, altele ceva mai putin).

Si uite asa ajungem la “Hand.Cannot.Erase”, un disc cu care Steven Wilson, zic eu, s-a autodepasit. Mie mi-a trezit in primul rand interesul povestea de la care a pornit Wilson, cea a lui Joyce Carol Vincent, o femeie britanica al carei corp a fost gasit, in mijlocul Londrei, la trei ani dupa moarte, cu televizorul inca pornit.

Albumul nu urmareste neaparat povestea lui Vincent, dar porneste de la ea si de la un film care incearca sa desluseasca un pic lucrurile, “Dreams of a Life”.

Eu am vazut filmul inainte de a asculta albumul (dar am auzit prima data de poveste din stirile legate de album) si poate ca asta a facut sa am un context inainte de a da play CD-ului si a-mi pune castile pe urechi.

Cert e ca Wilson a facut un album care da foarte mult de gandit, pe care vi-l recomand. In primul rand ca muzical e ireprosabil si foarte divers stilistic, iar apoi pentru ca trateaza niste teme in care multi au sanse sa se regaseasca.

De pe acest disc, va propun sa ascultati “Perfect Life”, dar nu va va parea rau daca il veti achizitiona si asculta in intregime.

Weekend placut si plin cu muzica buna!