Jurnal de vacanță, în imagini realizate cu ASUS Zenfone 5z (prima parte)
Gata, s-a isprăvit și vara asta, plus vacanța noastră îndelung așteptată. Toată vara am așteptat-o, a venit, am trăit-o, a trecut parcă ca un fulger care a brăzdat văzduhul într-o zi senină. Sincer, acum suntem cu gândul la cea din 2019, pentru că avem deja câteva idei pentru ea. Se pare că vom vizita Dolomiții din nou, pentru că ne-am simțit excelent de fiecare dată acolo. Dar avem în plan și Alpii francezi, o zonă pe care nu am călcat-o până acum. Să vedem cum se vor alinia planetele la anul.
Dar mai este până atunci, momentan încă suntem sub influența locrurilor frumoase și a clipelor minunate petrecute, din nou, în Alpi și în proximitatea lor. Da, știu, nici anul ăsta nu am ajuns în Grecia. Preferăm în continuare munții și drumețiile pe potecile lor, ne inspiră și ne relaxează deopotrivă.
O vacanță așteptată și meritată, mai ales că anul 2018 a fost unul cu destule emoții și stres, totul prin prisma examenului de admitere la liceu al lui pușiulică. Care nu mai este deloc un puștiulică, acum este un tânăr liceean, adolescent în toată firea, de care suntem tare mândri.
A fost o vacanță frumoasă, în care am admirat peisaje superbe, am trăit clipe minunate în familie și am întâlnit oameni de ispravă, români de-ai noștri care preferă să-și ducă viața pe acolo. O vacanță în care am avut parte și de zile însorite dar și de câteva ploioase, în care nu ne-am plictisit deloc, indiferent de starea vremii. Ba din contră, nu am apucat să facem toate lucrurile programate.
Ca de obicei, am plecat cu mașina timp de două săptămâni către Alpi, așa că o să vă arăt cele mai reușite poze turistice, în acest an realizate cu smartphone-ul ASUS Zenfone 5z. Practic, am făcut nu mai puțin de 3400 de poze cu telefonul, cam câte am făcut și cu camera foto. Aproape egalitate, un lucru care nu se întâmpla acum ceva ani.
De ce? Pentru că am fost extrem de mulțumit de calitatea imaginilor rezultate, ASUS Zenfone 5z fiind din punctul meu de vedere unul dintre cele mai performante smartphone-uri la ora actuală la captarea de instantanee. Cu siguranță chiar cel mai bun telefon ASUS de până acum la fotografiere și filmare. Mai mult, pe mod automat cu HDR activ, consider că a captat imagini mult mai expresive față de camera foto, singurul atuu major al acesteia fiind zoom-ul optic.
Știam deja cum se comportă, doar îl mai folosisem în weekend-ul nostru bulgăresc. După alte două săptămâni de utilizare m-a convins pe deplin iar soția mea deja și-a pus în plan achiziția unuia.
Și nu l-am folosit doar la pozat și la postarea imaginilor pe site-urile sociale. ASUS Zenfone 5z este un smartphone complet, unul dintre cele mai performante la ora actuală (are procesor Snapdragon 845), așa că m-am folosit de toate calitățile sale – m-am informat pe internet, am făcut rezervări prin intermediul aplicațiilor de booking online, am verificat permanent starea vremii, m-am orientat pe hartă și am navigat cu ajutorul lui ore în șir, mii de kilometri. Nici nu am mai folosit GPS-ul standard, am fost extrem de mulțumit de Google Maps.
Așa că, dacă sunteți pregătiți, putem începe periplul nostru pozografic.
Vineri, 24 august
Plecam din țară la 4 dimineața iar la orele 11.00 eram deja la Vama Nădlac II, pe autostradă. Numai că nu știam că vom sta aproape două ore acolo!!!
Ca din pușcă am plecat din vamă și în vreo cinci ore eram deja cazați și ne plimbam prin Bukfurdo (aproape de granița cu Austria) în căutarea unui restaurant cu mâncare tradițională. L-am găsit și ne-am ostoit foamea cu un gouliash foarte bun, un papricash, plus o bere la draft Soproni.
Eram deja obosiți după ce condusesem 945 de km, timp de aproape 13 ore (spune Google), așa că ne-am culcat destul de devreme. Cu gândul să plecăm cât mai repede în următoarea zi.
Sâmbătă, 25 august
Plecam devreme din Bukfurdo, am trecut granița în Austria, am făcut plinul în primul orășel austriac întâlnit, apoi am intrat pe autostradă cu direcția Pelmo, Val di Zoldo, un mic sătuc turistic la poalele masivului Civetta. Și ne-a plouat tot drumul, tot drumul! Așa că s-a circulat destul de încet.
Spre seară ajungeam la cazarea din Dolomiți, destul de obosiți. Și ne-am cazat la Residence Civetta, un mic hotel de apartamente. Unde ne-am întâmpinat Raisa, o româncă de-a noastră, bucuroasă de oaspeți din țara ei. Mai mult, ne-a făcut o surpriză – pentru că eram din România, ne pregătise un apartament mai mare față de cel rezervat. Îi mulțumim încă o dată pentru ospitalitate. Iar apartamentul ne-a plăcut foarte tare. Ne-am simțit excelent în următoarele patru zile acolo.
Peisajele din jur încă nu se vedeau, totul era în ceață.
Dar nu puteam sta pe loc, așa că ne-am dus prin Cortina D’Ampezzo. Oraș aflat la numai 40 de kilometri distanță dar la care am ajuns în 90 de minute! De ce? Pentru că serpentine, muuulte serpentine, pante abrupte, implicit o viteză de deplasare redusă. Dacă am băgat a 4-a de vreo două ori s-ar putea să exagerez.
În Cortina ne-am plimbat prin centru, am participat la un concert de muzică pop și… cam atât.
Iar la întoarcere a fost “de vis”. Tot 90 de minute, dar pe noapte, furtună, ceață, nicio mașină pe șosea, eram singuri-singurei prin hăurile alea. Ne-am propus să nu mai repetăm o astfel de experiență. Nu am reușit, fix la o săptămână după făceam aceeași prostie.
26 august – Drumeție prin zăpadă pe Monte Rite
M-am trezit destul de devreme, pe la un 7.00. Și m-am bucurat că ceața se risipise. Dar m-am speriat imediat… pe Civetta ninsese, așa că mi-am dat seama că același lucru se întâmplase în toți Dolomiții, la înălțimi de peste 1500 de metri. Panică!
Prima zăpadă în Dolomiți ne cam luase pe nepregătite. Când m-am trezit de dimineață și am văzut de la fereastra apartamentului nostru că a nins pe Civetta am fost puțin disperat, credeam că s-au cam dus planurile unei drumeții pe munte. Nu mă așteptam să văd zăpada atât de devreme, în august. Cu un an în urmă avusesem parte de aceeași surpriză, dar pe 3 septembrie!
Cu îndoială în suflet am plecat totuși către pasul Cibiana, de unde vroiam să urcăm pe Monte Rite, către fortul construit în timpul primului război mondial și în care este amenajată o expoziție a renumitului alpinist și aventurier Reinhold Messner. Și am făcut-o până la urmă, am urcat prin zăpadă iar sus am avut parte de peisaje spectaculoase. La finalul zilei am declarat că a fost o drumeție extraordinară.
După cum se poate observa mai jos.
Chiar dacă bocancii mei și-au găsit locul în lada de gunoi. Ambii aveau tălpile dezlipite.
Am pus aici doar câteva poze din acea drumeție. Mai multe poze și detalii despre aceasta, pe hailaplimbare.ro.
Seara am mers prin Alleghe, un orășel cochet de cealaltă parte a masivului Civetta.
27 august – Către lacul Sorapiss
Deja vremea se mai îndreptase, așa că am hotărât să mai facem încă drumeție, de data asta către lacul Sorapiss, aproape de Cortina D’Ampezzo.
Pe drum? Peisaje hibernale la peste 2000 de metri.
Nu ne-am speriat, știam că se va încălzi și că zăpada nu ne va mai deranja pe traseul stabilit. Chiar așa a fost, am avut parte de o drumeție cu peisaje superbe, încă cam la îmbulzeală. Eram cam aglomerat pe acolo, acela fiind unul dintre traseele vedetă ale Dolomiților.
Mai multe detalii despre acea drumeție, pe hailaplimbare.ro.
Seara, la întoarcere, constatam că zăpada se cam topise…
Atâtea peisaje frumoase ne-au făcut poftă de mâncare, așa că ne-am oprit la o pizza pe drum…
…și la o bere, normal.
28 august – O drumeție grozavă către lacul Coldai și întâlnire cu marmotele
Aveam în plan să mergem la Tre Cime dar am renunțat. Eram sătul deja de condus și mă așteptam ca și acolo să fie multă lume, cum se întâmplase la Sorapiss. Așa că am ales o drumeție mai aproape de locul nostru de cazare, în masivul Civetta, către lacul Coldai. Și s-a dovedit a fi una dintre cele mai frumoase excursii ale noastre pe munte, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos.
Sus la cabana Coldai ne-am mai întâlnit cu o româncă, din Arad, care lucra acolo de trei luni. Mai multe detalii despre acea drumeție, pe hailaplimbare.ro.
La finalul zilei am realizat că ne-am îndrăgostit de Civetta și că vom reveni cu siguranță pe acolo. Pe alte trasee…
29 august – Peisaje superbe la lacul Carezza, seara prin Nauders
Parcă am mai fi zăbovit prin Dolomiți, pentru că mai aveam atâtea de văzut. Dar cum de acasă hotărâsem altceva, a trebuit să schimbăm țara și să ne mutăm în Tirol, mai exact în Nauders, la granița dintre Austria, Italia și Elveția.
Însă în drum ne-am oprit să admirăm lacul Carezza și peisajele din jurul său. Verde, incredibil de verde, cu o culoare de smarald..
Iar seara am rătăcit pe străduțele din Nauders…
30 august – Prima zi cu ploaie, shopping în Innsbruck și Garmisch-Partenkirchen, plimbare prin Mittenwald
A început ploaia, știam că așa va fi cu câteva zile înainte, mă informam constant asupra stării vremii. În primul rând pentru a programa eficient traseele și obiectivele turistice.
Așa că am preferat să lăsăm drumețiile pe munte până va ieși soarele din nou. Am făcut puțin shopping prin Innsbruck și Garmisch-Partenkirchen, pentru ca după-amiaza să ne oprim pentru câteva ore în frumosul orășel bavarez Mittenwald.
Prima oprire? La un mall în Innsbruck, apoi ne-am plimbat puțin prin centrul vechi. Nu foarte mult timp pentru că ploaia nu ne dădea pace.
View this post on Instagram
Rainy day in Innsbruck… #innsbruck #tirol #austria #ostereich #travel #landscape
Cum în Innsbruck ni s-au părut toate foarte scumpe, am preferat să mergem către un Hervis din Garmisch-Partenkirchen, unde știam eu că au mereu oferte foarte bune. Mai ales că aveam nevoie urgentă de încălțări. Dar cum am ajuns în Garmisch, ghici unde m-am oprit? La primul Getrankte-Markte, pentru că trebuia neapărat să fac plinul cu bere bavareză!
Nu mă mai lăsam dus de acolo, aș fi cumpărat din fiecare sortiment. Cu greu am fost smuls de acolo. Ce-i drept, sprâncenele tot mai încruntate ale soției au fost un factor determinant. Nu era de joacă…
Apoi ne-am oprit în Mittenwald, cel mai frumos orășel bavarez văzut de noi până acum.
Mai multe poze din Mittenwald, pe hailaplimbare.ro.
31 august – Vizită la Castele, prin Sud-Tirol și Elveția
Ploua în continuare. Așa că am hotărât să vizităm două castele, Coira (în Italia) și Tarasp (în Elveția).
Despre vizita la Coira puteți citi pe hailaplimbare.ro.
Castelul Tarasp ne-a întâmpinat cu peisaje spectaculoase, chiar și pe ploaie.
Tarasp aparține acum unui renumit artist contemporan, Not Vital. Așa că pe parcursul vizitei noastre am văzut atârnate pe pereți o mulțime de opere de artă contemporane, majoritatea ciudate din punctul meu de vedere. Dar cine sunt eu să judec arta de acest gen?
Mai multe despre acesta, pe hailaplimbare.ro.
Și cam așa au decurs primele noastre șapte zile din vacanță. Sper că v-au plăcut pozele noastre.
Revin cu ce-a de-a doua parte a vacanței cât de curând. Promit să revin cu imagini la fel de interesante, care poate că vă vor da idei pentru vacanțele voastre.
