Jurnal de vacanță grecească la Marea Ionică în frumoase imagini realizate cu Huawei P60 Pro

Tocmai ce ne-am întors dintr-o scurtă vacanță de primăvară din Grecia, inopinată și în afara sezonului. Așa s-au aranjat astrele anul ăsta, chiar a trebuit să pregătim plecarea cu numai câteva zile înainte. Dar, chiar și așa, în afara sezonului și a lipsei soarelui și căldurii de vară, a fost o scurtă vacanță în care ne-am simțit minunat, contrar așteptărilor dinaintea plecării.

Pentru că vremea a ținut cu noi, am avut în mare parte zile senine, prea puține spre deloc momente ploioase, pentru că am revăzut locuri dragi nouă și am pătruns în altele noi, spectaculoase și care ne-au mers la suflet, pentru că am trăit și experimentat momente deosebite.

Clar, primăvara grecească are dezavantajele sale raportat la plajă și temperatura apei mării, dar și avantaje datorită exploziei de culoare a naturii, cu verde peste tot, floricele și gângănii care-și vedeau de traiul lor, plus temperaturi ambientale mai prietenoase și propice plimbărilor lungi prin orașe, pe plaje sau cine știe pe unde ne-au mai dus pașii, chiar și în timpul amiezii.

Ca aproape de fiecare dată, am mers către regiunea Preveza de la Marea Ionică, ne-am cazat în sătucul Mytikas, unde am petrecut aproape zece zile plăcute.

Și în toate locurile pe care le-am călcat și le-am văzut am avut alături noul smartphone și camera-phone Huawei P60 Pro, despre care v-am tot povestit de curând, fie că v-am arătat cum face poze prin țară sau chiar prin Munchen, fie că v-am relatat alte impresii.

Și, după cum mă așteptam, nu m-a dezamăgit nici în vacanță, fiind din punctul meu de vedere un smartphone complet la capitolul foto, cu tot ceea ce este necesar pentru captarea unori imagini deosebite, de calitate, adevărate amintiri digitale pe care să le privești cu plăcere întotdeauna. Pentru că are toate cele trei camere necesare – una principală, o alta cu unghi larg de cuprindere dar și una cu zoom, pentru că folosește unul dintre cele mai performante și echilibrate algoritmuri de postprocesare foto la ora actuală, cu rezultate WOW în mai toate condițiile, pe zi, pe noapte, de departe, de aproape, pentru că este chiar performant dar și pentru că are autonomia necesară sesiunilor intense de fotografiere.

Practic, am realizat aproape 5000 de imagini cu ajutorul său pe parcursul acestor zile și am făcut-o de fiecare dată, la fiecare în parte, cu plăcere și entuziasm, pentru că știam că dacă eu văd o scenă care îmi place, care îmi face cu ochiul, Huawei P60 Pro își va face treaba și o va capta cât mai bine posibil.

Mai mult, și o spun prima dată, m-am folosit de camera foto doar într-o singură situație pe tot parcursul vacanței, pentru că a fost mai comod și mai ușor de folosit telefonul dar și pentru că rezultatele sunt chiar deosebite. Singura situație când am preferat o cameră foto a fost când am făcut o croaziera ca să vedem delfinii din golful Amvrakikos și am cosiderat că este mai ok pentru controlul scenelor, mai ales că apariția delfinilor era total aleator și fără niciun control vizual. În plus, pentru că nu am avut o husă specială cu prindere la mână pentru telefon, mi-era teamă că îl voi scăpa în apă. Și nu pentru că nu ar fi rezistat, pentru că ar fi făcut-o, ci pentru că s-ar fi scufundat în apele golfului și nu l-aș mai fi găsit niciodată.

M-am folosit preponderent de camera cu zoom 3.5X pentru a apropia subiectele și scenele care mi-au atras atenția, așa că este foarte bine că are un senzor bun dar și stabilizare optică, de altfel foarte bună și la fotografia macro. Normal, pe întuneric regină rămâne camera principală iar cea cu unghi larg de cuprindere reușește rezultate chiar ok în condiții bune de iluminare.

Dar mai bine să vă arăt câteva dintre instantaneele captate cu ajutorului lui Huawei P60 Pro pe tot parcursul acestei vacanțe.

Prima noastră oprire a fost la Meteora, pentru câteva zeci de minute, unde am văzut cum înnebunesc salcâmii la mănăstirile cățărate sus pe stânci.

[Afiseaza ca slideshow]

Prima noapte de cazare a fost în Mețovo, orășelul vhahilor din Munții Pindului, unde ne simțim extraordinar de fiecare dată când oprim.

[Afiseaza ca slideshow]

Dar, pentru că a fost prima dată când înoptăm acolo, am avut ocazia să fac și poze de noapte, după cum se poate vedea mai sus. Nu mă așteptam ca micuțul orășel tradițional de munte să fie atât de colorat pe timpul nopții.

În drum către plajele Mării Ionice ne-am oprit pentru câteva ore în Ioannina.

[Afiseaza ca slideshow]

Am mers cu vaporașul către insula din mijlocul lacului, unde a fost casa lui Ali Pasha și unde a fost omorât de către reprezentanții sultanului, am urcat sus la cetate unde am văzut mormântul lui Ali Pasha, plus că i-am bătut străduțele orașului vechi, care seamănă oarecum cu centrul vechi al Bucureștiului dar cu un parfum grecesc. Minunate locuri…

Pentru că în primele două zile de vacanță soarele a fost mai năzuros, am preferat să vizităm și alte locuri prin care nu mai fusesem. Un orășel care a fost pe sufletul nostru – Nafpaktos, pe malul mării vis-a-vis de Peloponez.

[Afiseaza ca slideshow]

Un orășel cu un centru și port istoric superbe, de origini venețiene, animat, cu multe subiecte pentru ochii entuziaști ai fotografului amator. Am urcat și sus la cetatea venețiană, de unde m-am bucurat de panoramele locurilor, străjuite de podul Rio care face legătura cu Peloponezul în depărtare.

Tot bănănăind pe acolo, am mai pătruns un loc care ne-am mers la suflet. Un alt Mytikas, Mytikas de Etoloakarnania, practic sătucul din care se iau feriboturile către insulele Kalamos și Kastos, aflate în apropiere.

[Afiseaza ca slideshow]

Un sătuc aproape în întregime cu casele înșirate de-a lungul țărmului, cu o tavernă O Faros așezată pe plajă și la care vă recomand să opriți, cu stâlpii de electricitate pictați, cum n-am mai văzut nicăieri până acum, fermecător din toate punctele de vedere.

Înaintea sesiunilor de plajă, pentru că vremea se anunța favorabilă în zilele următoare, am decis să mergem să vedem delfinii în golful Amvrakikos.

[Afiseaza ca slideshow]

Și, după cum am amintit anterior, a fost și singura situație când am folosit mai puțin telefonul, nu fără a culege câteva instantanee dintr-o prea frumoasă experiență.

Dacă tot ne aflam la Marea Ionică, trebuia să trecem, din nou, și prin Parga, din punctul meu de vedere cel mai drăguț și mai fermecător orășel din acea parte a Greciei.

[Afiseaza ca slideshow]

Și, pentru că este prima dată când ne prinde înserarea acolo, am făcut și niște poze de noapte cu adevărat deosebite, de pus pe cărțile poștale. Totul cu un telefon, un simplu telefon.

Preveza, aflat la numai câteva minute de mers cu mașina de unde am fost cazați, un oraș cu port, cu străduțe și taverne fantastice, vă așteaptă.

[Afiseaza ca slideshow]

Nu este prima dată când mergem acolo dar, ca de fiecare dată, ne place și ne simțim foarte bine. Atât în portul turistic, pe străduțele centrului vechi, în Saitan Pazar, sau degustând fără suflare baklavale sau înghețate cu Ekmek Kataif sau Galactoboureko. Delicioase locuri… Deloc potrivite pentru dietă… Din păcate, ce mănânci și bei în Grecia, nu rămâne în Grecia… 😀

Când bănănăiam noaptea prin Saitan Pazar, am început să fac poze tavernei Jasmine, una dintre cele mai frumoase de acolo. Grecul de la intrare, a văzut că folosesc Night Mode și, curios, m-a întrebat ce telefon am. I-am spus că am un Huawei P60 Pro despre care știa deja că este numărul 1 pe fotografie la ora actuală. Încântat de scula din mâna mea, de telefon adică măi glumeților, m-a invitat să fac poze și la interior. Connoisseur băiatu, știa că dacă îl folosești pe modul Pro ies niște poze de excepție, l-am aprobat afirmativ dar i-am destăinuit că sunt mulțumit și de modurile automate, mai ales de acest Night Mode, afirmația la care și el mi-a dat dreptate. Am mai stat la taclale, apoi a dorit să mă cinstească cu o bere dar l-am refuzat, trebuia să conduc înapoi către Mytikas.

Apoi, dacă am văzut că-i place atât de tare telefonul, l-am întrebat ce părere are despre lipsa nativă a serviciilor GMS. Mi-a răspuns că nu prea contează pentru el, oricum poate instala tot ce are nevoie, contează mai tare să faca poze de calitate. E un punct de vedere, nu?

Cert este că grecii sunt chiar primitori și relaxați când dorești să le pozezi locațiile, fie că sunt taverne sau magazine, nu sunt atât de opaci și de nesuferiți cum am întâlnit și la noi dar și în alte țări prin care am mai fost.

Astakos, un orășel port de unde pleacă feribot către Kefalonia.

[Afiseaza ca slideshow]

Pe care l-am găsit aproape adormit și amorțit, cu prea puțini turiști, între două feriboturi. Și care ne-a încântat, fie că m-am plimbat prin port dar și pe străduțele amorțite. O adevărată plăcere să-l iei la pas.

[Afiseaza ca slideshow]

Și pentru că o vacanță la Marea Ionică înseamnă și mare, soare, dar și plajă, am avut câteva zile în care diminețile le-am petrecut pe Monolithi, cea mai lungă plajă a Europei, 22 de kilometri lungime. Unde am intrat atât în apa un pic cam rece, privind minute în șir la orizonturi și mirându-mă de fiecare dată când un pește giumbușlucar și sclipitor de argintiu sărea din apă la câțiva metri în fața, bucurându-mă de soarele încă blând, iscodind de la distanță tinerii pescari care scoteau pește după pește din lansetele aruncate cât mai în larg posibil și de aproape să văd ce au prins… Frumoase clipe…

[Afiseaza ca slideshow]

Și, pentru că după atâta baie în mare și stat la soare mă plictisesc, a se citi după maxim o oră (ce să-i faci, nu sunt genul care stă întins toată ziulica cu burta în sus, nu sunt, asta e), am luat la puricat pădurea deasă de pin care mărginește plaja dar și toți boscheții și floricelele care mi-au ieșit în cale, la vânătoare macroscopică de gâze și de alte chestii mici și foarte mici. Nebunie totală în lumea gâzelor grecești, fără de tihnă. Ca un bondăraș extaziat în slipi și șlapi am țopăit când ici, când colo, când la un ciuline, când la un mac, galben sau roșu, când la un fir de mușețel, pentru a face cât mai multe macro-instantanee micuțelor viețuitoare sau plantelor și floricelelor de primăvară.

Frumos, tare frumos… nici nu știu când trecea ziua cu câtă activitate am avut… Dacă nu urla doamna după mine că se coace de atâta stat la soare sau dacă nu ma înghionteau mațele după vreo altă porție de calamar, caracatiță sau cine știe ce alte ispite gastronomice grecești, cât îi de lungă ziulica grecească mă pierdeam pe acolo… printre poveștile vizuale ale micilor viețuitoare. Mda, deja o dau în melancolii…

Macro-Situație la care Huawei P60 Pro excelează, cu rezultate care pot mulțumi pe aproape oricine. Deși trebuie insistat și repozat, mai ales dacă bate vântul și mișcă macroscopicele vedete. Că nah, nu stau fixe și cuminți ca la studio…

Și cum un sejur la mare nu este complet fără apusurile care te lasă fără suflare și te trimit mai relaxat în lumea viselor, nici aici nu am dus lipsa unor astfel de magice momente.

[Afiseaza ca slideshow]

Cred că acum am făcut cele mai frumoase poze la apus, ale mele, cu un telefon. Sunt tare încântat de cum au ieșit.

===============================================

Și, cam asta a fost. Acum rememorez cu plăcere locurile văzute și momentele trăite, pe care sperăm să le revedem cât mai curând posibil.

Și, după cum ați văzut alături de mine, Huawei P60 Pro a fost la înălțimea așteptărilor, cu instantanee memorabile. Pentru că este un camera-phone adevărat, capabil să capteze imagini de cea mai bună calitate, în mai toate situațiile imaginabile.

Sper ca aceste imagini să vă facă poftă să cutreierați acele locuri, alături de un smartphone bun cu ajutorul căruia să faceți poze la fel de frumoase.