Panasonic GF5 – Impresii dupa doua saptamani “monotone”…
Prima mirrorless pe care am pus manutele astea doua avea numele de familie Panasonic, se intampla in urma cu 3 ani. A doua, tot una de la Panasonic, sora ei mai mica. A treia… nu mai stiu exact, memoria imi joaca feste, deh, batranetile… Mai important este faptul ca inca de la primul exemplar, camerele foto de acest gen, cu obiective interschimbabile, mi-au atras atentia. Atat datorita performantelor cat si calitatii deosebite a rezultatelor foto si video.
Intre timp, in decursul celor 3 ani, am avut de-a face cu aproape toate marcile care activeaza pe acest segment de piata, cu unele pentru perioade mai indelungate, cu altele doar pe la diverse targuri sau evenimente. In schimb, de aproape 1 an nu am mai avut ocazia sa folosesc nicio mirrorless sau alta camera Panasonic, nu conteaza motivele.
Iata ca, de curand si cu ajutorul celor de la F64 Studio, am spart ghinionul si am utilizat timp de 2 saptamani (cat o vacanta am putea spune) noua camera Micro 4/3 Lumix GF5. Din pacate nu am fost cu ea in nicio vacanta, in niciun weekend la munte, nu am avut la dispozitie nici vreme prea frumoasa sau cine stie ce evenimente deosebite. Chiar daca am folosit-o poate intr-o perioada prea monotona si posomorata din punct de vedere spatial si temporal, tot a reusit sa ma convinga ca este o camera care merita atentia noastra. Ca orice astfel de gadget are plusuri dar si minusuri; cateva impresii si multe exemple foto, pe urmatoarea pagina.
Nu o sa insist foarte mult asupra specificatiilor, acestea pot fi gasite aici. Pe scurt, este o camera in format Micro 4/3, are un senzor Live MOS de 12 Megapixeli, un ecran LCD tactil de 3 inchi, o plaja ISO intre 160-6400, o capacitate de rafala de 4 cps, inregistrare video la rezolutii full HD cu sunet stereo iar la kit vine insotita de un obiectiv Power Zoom 14-42mm f/3.5-5.6.
Din punct de vedere al designului, Lumix GF5 este o camera destul de compacta, cu linii simple, fluide, elegante. Este bine construita, cu materiale si finisaje de calitate, asa cum ne-au obisnuit japonezii de la Panasonic. O camera usoara, destul de subtire, care poate fi purtata usor, fara efort, chiar potrivita reprezentantelor sexului frumos.
Grip-ul nu este chiar atat de mare dar, fata de prima GF1, este mai proeminent. Este acoperit intr-un cauciuc care aduce un plus de aderenta, asa ca putem spune ca asigura cat de cat o prindere corect. In plus, pe spate exista un reazem pentru degetul mare, astfel ca putem tine cat de cat binisor camera in mana dreapta; atentie, pentru perioada scurte, doar in momentul in care efectuam fotografia.
Controlul se realizeaza aproape in intregime electronic, nu exista nici macar o rotita PASM. Alegerea modurilor de fotografiere se face prin intermediul ecranului tactil.
Pozitionarea microfoanelor nu este cea mai fericita solutie aleasa. La filmare, daca tinem camera cu doua maini, avem tendinta de a pune degetul aratator al maini stangi peste fantele microfoanelor. Trebuiau asezate mai central.
Mi-a placut blit-ul pentru ca ofera posibilitatea redirectionarii fasciculului luminos in sus.
Singurele controale manuale sunt pe spate, in dreapta ecranului. Aici gasim un buton de Play, pe cel de Display, cel de Quick Menu/Fn1, precum si rotita selectoare cu taste directionale D-Pad. De asemenea, pe rotita avem acces rapid la presetarea expunerii, a balansului de alb, a tipului de autofocus (Face Detection, AF Tracking, 23-Area, 1 Area, PinPoint) si a tipului de declansare (Single, Burst, Auto-Bracketing, Self Timer). In centru rotitei se afla butonul de apelare al Meniului de Setup.
Am apreciat prezenta unui buton dedicat pentru filmare, pozitionat langa cel declansator. De asemenea, cine vrea sa treaca repede in modul Intelligent Auto, o poate face prin apasarea butonului iA.
Obiectivul de kit este adaptat mai degraba pentru filmare decat pentru fotografiere. Zoom-ul se face in aceeasi maniera ca la o camera video. De asemenea, acelasi tip de comutator este folosit si pentru focusare. Pesemne ca s-a adoptat o astfel de solutie pentru realizarea unor lentile compacte, care sa nu aduca un plus important de volum intregului. Nu este un obiectiv extraordinar dar cu siguranta este superior variantei de kit de acum 1 an de zile. Totusi am remarcat sistemul de stabilizare optica si faptul ca are un zoom destul de rapid si autofocus pe masura.
Ecranul tactil raspunde in general bine, nu este la fel de performant ca unul de smartphone, da’ merge. Singura problema apare in submeniuri, unde caracterele sunt destul de mici pentru cei cu degetele mai groase. Asa ca, ar cam fi trebuit readaptata un pic interfata acestuia.
Ecranul tactil are cu siguranta un atuu forte – putem alege precis zona in care vrem sa focalizam. Este o metoda foarte simpla, cu care m-am obisnuit repede. Dar, in conditii de iluminare puternica, ecranul este mai greu de vizualizat. Am simtit lipsa unui viewfinder, putea fi chiar unul electronic. De asemenea, pentru ca nu are o patina, camerei nu i se poate atasa unul extern si nici macar vreun blit. Lipsa patinei o pozitioneaza fara tagada in zona consumer, a vesnicilor amatori.
Am remarcat si faptul ca dimensiunea zonei de autofocus poate fi modificata.
La capitolul autonomie sta foarte bine. La un concert, cu un singur acumulator, am filmat 1 ora full HD si am realizat 440 de fotografii, cu diverse presetari, chiar si RAW.
Meniul este unul destul de stufos, dar intutiv. Nu mi-a trebuit foarte mult timp sa ma obisnuiesc cu el. Prin meniul Quick avem acces rapid la presetarea sensibilitatii, a formatului foto, a calitatii imaginii sau a tipului de autofocus. Mai jos puteti vedea doar cateva franturi ale acestuia. Mi-a placut faptul ca modurile Creativ si Scene au afisate fotografii sugestive, pentru ca oricine, de la neinitiati pana la cei doxa in fotografie, sa inteleaga mai usor la ce-i foloseste acea presetare.
Dupa cum spuneam, am avut la dispozitie GF5-ul pentru aproape doua saptamani. Nu in tari straine, nu prin locuri exotice sau macar mai civilizate, am folosit-o in anostul nostru Bucuresti, intr-o si mai anosta perioada, cand nici nu e soare, nici nu ploua, nici nu e toamna dar nici iarna. In schimb, nu m-am despartit deloc de ea, a fost cu mine zi de zi, uneori chiar pana tarziu in noapte. Am fost la un super concert impreuna, la tara la bunici, am gatit impreuna, am surprins graffit-uri si portrete de prieteni impreuna, i-am urmarit pe colegi la o tigara, da’ ce nu am facut.
Alte cateva “anoste” exemple, mai jos.
In timpul utilizarii, am apreciat in primul rand sistemul de stabilizare optic al lentilelor. Acesta poate fi dezactivat doar prin intermediul meniului. Apoi, am ramas placut impresionat de rapiditatea cu care GF5 face autofocus, in special in conditii de iluminare buna. Si in lumina slaba se descurca binisor, cu toate ca nu exceleaza la fotografiere in aceste conditii. Imaginile ies miscate la fotografierea in lumina slaba, trebuie neaparat sa aveti la dispozitie un trepied sau macar un monopied. Cu astfel de accesorii, am obtinut rezultate bunicele, dupa cum se vede mai jos.
La concert, fara trepied la mine, a trebuit sa ma chinui putin pentru a obtine macar cateva fotografii ok, plus ca le-am prelucrat in draci ca sa iasa asa.
Obiectivul de kit nu prea are veleitati macro, adica nu il poti apropia foarte mult de un anumit macro-subiect. Mai degraba ne putem apropia la zoom maxim, un fel de tele-macro. In schimb, deschiderea maxima f/3.5 a diafragmei duce la acel efect de incetosare a zonelor care nu sunt focusate, “bokeh”. Cateva exemple mai jos…
Apoi, am apreciat paleta coloristica surprinsa. Nu am eu ochi de DTP-ist dar tot pot spune ca sta destul de bine la acest capitol. Alte exemple in afara celor cu graffiti pe care vi le-am aratat deja, mai jos.
Personal, sunt mare amator de efecte creative. Dati-mi o camera cu efecte de genul miniatura, HDR sau altele si voi fi la fel de incantat ca un copil care a primit o jucarie. De data asta, cei de la Panasonic ne pun la dispozitie o sumedenie de astfel de efecte si scene presetate: nu mai putin de 14 efecte creative (Expressive, Retro, High Key, Low Key, Sepia, Dynamic Monochrome, Impressive Art, High Dynamic, Cross Process, Toy Effect, Miniature Effect, Soft Focus, Star Filter and One Point Colour) si 23 de scene (Clear Portrait, Silky Skin, Backlit Softness, Clear in Backlight, Relaxing Tone, Sweet Child’s Face, Distinct Scenery, Bright Blue Sky, Romantic Sunset Glow, Vivid Sunset Glow, Glistening Water, Clear Nightscape, Cool Night Sky, Warm Glowing Nightscape, Artistic Nightscape, Glittering Illuminations, Clear Night Portrait, Soft Image of a Flower, Appetizing Food, Cute Dessert, Freeze Animal Motion, Clear Sports Shot, Monochrome).
Recunosc ca nu le-am utilizat pe toate dar am reusit sa remarc cateva. In primul rand efectul Dynamic Monochrome, alb si negru cu un contrast puternic. Exemple mai jos.
Apoi, cum sunt un fan al pseudo HDR-urilor, nu puteam rata efectul Impressive Art, cu o coloristiva puternica, nefireasca chiar. Este un efect care poate pune in valoare o scena care in mod uzual nu ar atrage atentia.
Alte diverse exemple de utilizat a efectelor creative mai jos.
Dupa cum v-am aratat in exemplele de mai sus, zic ca GF5 se descurca excelent la fotografiere in aproape orice conditii, mai putin in cele de iluminare slaba. In aceste cazuri recomand utilizarea unui trepied pentru a folosi o valoare ISO cat mai mica, intre 160 si 800. Peste aceasta valoare zgomotul de imagine si artefactele incep sa-si arate coltii. In rest? Imagini clare, o paleta coloristica naturala, cu un nivel rezonabil al detaliului si un frumos bokeh (cu obiectivul de kit).
Dar, la filmare, la filmare cum se comporta? Pot spune ca la fel de bine, poate chiar mai bine in lumina scazuta, seara, noaptea sau la un concert. De asemenea, am remarcat calitatea sunetului stereo inregistrat. Totusi, tin sa remarc ca sistemul de autofocus este destul de zgomotos in timpul filmarii, se aude un tacanit, cei pretentiosi ar trebui sa considere focalizarea manuala.
Cateva exemple, mai exat doua, in continuare.
De la concertul John Mayall –
Mai multe videoclipuri de la acelasi concert aici.
Ziua, prin Bucuresti
Concluzii
Pro
– Este mica, compacta, usor de purtat
– Pretul, este una dintre mirrorless-urile cu un pret decent
– Calitatea constructiei
– Autonomia
– Functia de filmare
– Stabilizatorul
– Sistem de autofocus rapid, plus alegerea zonei de focus prin atingerea ecranului
Contra
– Nu are viewfinder, ecranul este mai greu lizibil in lumina puternica
– Nu are rotita fizica PASM
– Ecranul nu este rabatabil, ar fi fost mai confortabil de utilizat la filmare
– Submeniurile sunt prea mici pentru a putea fi apelate prin functiile tactile
– Nu v-as recomanda sa utilizati AF Continuu… ecranul palpaie cand refocalizeaza
Acum, dupa ce am pus cap la cap fotografiile si filmarile din cele doua saptamani petrecute alaturi de GF5, pot spune ca am fost nororocos sa o am alaturi intr-o perioada in care consideram ca nu s-a intamplat mai nimic remarcabil. Imaginile ma contrazic, desi nu am urcat pana la cer si nici nu am zguduit muntii sau petrecerile, am facut destule lucruri care nu au lasat timpul sa treaca fara rost.
Pot spune ca GF5 m-a ajutat sa surprind mai toate aceste momente si sa ma bucur de ele impreuna cu voi, cu prietenii, cu familia, totul la o calitate rezonabila, cu nimic mai prejos decat cea oferita de alte surate ale ei. Pana la urma, viata este frumoasa, chiar daca cateodata ne pierdem in itele uzualului si ale monotoniei, depinde numai de noi sa stim cum sa ne descretim fruntile, sa ne inseninam zilele si sa ne bucuram de lucrurile marunte. Nu ne-ar strica sa avem mereu alaturi o camera si sa ne rostim noua dar si celorlalti un “Zambiti va rog!” 😀 din toata inima.
Nici pretul nu este unul exorbitant, pe f64.ro fiind disponibila pentru aproximativ 2600 Lei.
Un zambet de la mine, pentru voi… Acelasi optimist convins…
Pingback: » Panasonic GF6 – micro 4/3 merge mai departe